Category Archives: Motivational

Biblioteca cu obiceiuri care te fac sarac


”Nu te vei îneca dacă ai căzut în apă. Te vei îneca doar dacă vei continua să rămâi acolo.”

– Zig Ziglar

 

poor_children_kaposvar

Photo: Pörös Béla

Tot așa, nu ești sărac dacă ai ajuns în impas. Devii sărac dacă continui să rămâi în impas. Devii sărac, sau rămâi sărac dacă continui niște obiceiuri specifice oamenilor săraci. Unele obiceiuri care te împing la sărăcie sunt evidente, însă multe altele sunt mai subtile. Sunt obiceiuri care le facem zilnic, inconștienți de faptul că ne duc la sărăcie, sau ne mențin în sărăcie.

Precum în citatul de mai sus (nu degeaba am ales exact acel citat), dacă ai căzut în apa adâncă, fă un efort să te ridici. Te ridici dacă nu vei urma obiceiurile oamenilor săraci. Am selectat pentru tine cele mai cuprinzătoare și mai bune(care mi s-au părut mai bune) articole despre obiceiurile oamenilor săraci:

  1. 6 obiceiuri din cauza cărora sunteți încă săraci: 

http://perfect-ask.com/6-obiceiuri-din-cauza-carora-sunteti-inca-saraci/

 

2. Motivul pentru care 90% din oameni vor ramane veșnic săraci (și desigur, cum să ieși din grupul acelor 90%). E un articol foarte bun pe care îl recomand:

http://paulmelinte.com/motivul-pentru-care-90-din-oameni-vor-ramane-vesnic-saraci/

 

3. 7 obiceiuri proaste care îți aduc sărăcia la ușă:

https://dozadesucces.ro/7-obiceiuri-proaste-care-iti-aduc-saracia-la-usa/

dscf4843

 

 

4. Dacă în articolele de până acum a fost vorba despre obiceiuri, acțiuni, acum îți ofer un articol despre psihologia unui om sărac. Oamenii săraci au comportamente toxice, pe care cei prosperi nu le fac. Iată aceste comportamente toxice:

http://motivonti.ro/comportamente-toxice-care-alunga-oamenii-de-langa-tine.html

 

5. Colega mea Andreea de pe Arta Educației a scris un articol foarte frumos despre ceea ce mulți oameni fac zilnic și prin asta se afundă mai mult în mocirlă, în loc să facă contrariul:

http://artaeducatiei.com/2016/09/lumea-e-facuta-ca-sa-te-bucuri-de-ea-nu-ca-sa-te-temi/

 

6. Obiceiurile milionarilor VS. Obiceiurile oamenilor săraci. Titlul spune totul:

http://www.rasputin.md/idei/obiceiurile-milionarilor-vs-obiceiurile-oamenilor-saraci

 

Bonus. În sfârșit, un articol despre ceea ce fac oamenii bogați și prosperi:

https://www.coachinginalergare.ro/9-lucruri-pe-care-oamenii-bogati-le-fac-diferit-zilnic/#

 

La final, îți doresc spor la citit și la aplicat… în cele mai multe cazuri contrariul a ceea ce scrie acolo.

Pa Pa!

Manu


Ce ai putea face in 2 saptamani?


Salut!

Lumea din jurul nostru evoluează repede, noi aptitudini îți sunt cerute și cunoștiințe pe care nu știi de unde să le însușești. Nu vreau să spun că sistemul de învățământ nu te învață nimic folositor, însă nu ne învață deprinderi practice, iar pe deasupra nu ține pasul cu evoluția tehnologică. Astfel, facultățile au început să fie numite ”fabrici de șomeri”. Ai putea să fi fost îndrumat pe un drum greșit și să nu fi descoperit ceea ce îți place să faci. Sau chiar dacă știi ce ți-ar place, nu știi de unde să înveți acel meșteșug/profesie.

Pe câți ai auzit că ar vrea să se ocupe de domeniul, sau profesia X, dar nu știu cum să înceapă, nu pot, sau alte motive.

Bine, scopul meu acum nu e să dau injecții cu motivație, ci să te anunț despre o nouă oportunitate!

Un program ”Youth Exchange” de două săptămâni

Învățare, distracție, aventură, multiculturalism și… noi uși care se vor putea deschide.

Timp de două săptămâni, între 11 și 24 iulie 2016, aici în localitatea Kémes, din sudul Ungariei, participanți din 11 țări europene se vor întâlni pentru a învăța împreună noi deprinderi, meșteșuguri, să descopere noi culturi și un nou colțișor al lumii, să își perfecționeze cunoștiințele de limba engleză – că engleza e limba de comunicare în cadrul programului și… poate chiar să învețe alte limbi. Dorim ca printre acele echipe din 11 țări să fie și o echipă din România! An de an organizăm în fiecare vară un program ”Youth Exchange” și am avut feedbackuri pozitive din partea participanților de până acum. Astfel, unii dintre participanți și-au înființat propriile afaceri, pornind de la ce au învățat în cadrul programului, alții și-au înființat propriile ONG-uri, altora le-au plăcut așa de mult, încât au căutat apoi și alte programe ”Youth Exchange”. Alții au putut să își adauge noi deprinderi la CV și să obțină locuri de muncă.

Ce vei putea învăța în cadrul acestui program ”Youth Exchange” ?

Programul se numește ”Selfie Yourself – Create yourself, not your selfie!” – adică un mod de a te descoperi pe tine însuți. Vor fi 3 ateliere principale, unele având subgrupe, și anume:

  1. Media – aici va fi o secțiune de video, în care vei învăța să creezi filme scurte, cu mesaje puternice. Tranerul, de fapt trainerița este o femeie regizor profesionistă, care te va învăța totul, de la folosirea camerei de filmat, a luminii, la compoziție, montaj video, etc. Cea de-a doua secțiune din cadrul atelierului Media va fi despre fotografie analogică alb-negru. Și totuși, fotografia analogică nu a murit! Văd pe Facebook tot mai multe pagini și grupuri de pasionați ai fotografiei analogice, chiar și grupuri de fani ai unor tipuri anume de camere foto analogice. DSC00666_edited
  2. Construirea unui cuptor tradițional și construcții din pământ. Există un trend la nivel mondial, care chiar dacă încă e la o fază de ”bebeluș”, totuși prinde din ce în ce mai mulți fani. Poate ai auzit și tu de construcții de case din pământ și materiale naturale. Trainerul acestui atelier este un om cu experiență, care a fost invitat în mai multe țări să construiască case și cuptoare de pământ. El spune că dacă știi să construiești un cuptor din pământ, atunci vei știi să construiești și o casă, însă invers nu e întotdeauna valabil. Așa că el dorește să pună accent pe învățarea construirii unui cuptor din pământ. Dar în același timp vei învăța, participând la reparații de case din pământ. Va mai fi o subcategorie destinată celor care doresc să învețe să lucreze la războiul de țesut.
  3. Design grafic – împreună veți căuta niște motive ”cool”, chiar inspirate din motive tradiționale, pe care le vei imprima pe tricouri, căni, etc. Așadar, vei învăța tehnica imprimării pe tricouri și alte obiecte, iar aceasta poate fi o idee de afaceri. de ce nu?

 

Pe lângă acestea vor fi și excursii în localitățile din zonă și în Pécs (cel mai apropiat oraș important), iar toate acestea- GRATIS!

Pe toată durata acestei tabere Youth Exchange, hrana și cazarea vor fi de asemenea gratuite. Însă trebuie să menționez că vei fi cazat într-un cort militar. Însă există toalete moderne, dușuri.

DSC00222_edited DSC09936_edited

Costurile realizării acestui program sunt asigurate din fonduri europene, fiindcă un program ”Youth Exchange” este inclus în cadrul Erasmus+.

O parte din costurile de transport vor fi decontate. Cazarea și mâncarea sunt gratuite. Ce mai aștepți? Ieși din zona de confort și hai în Kemes la ”Selfie Yourself”!

Pentru detalii și înscriere, trimite mail la colegul meu Robert Nicolau, care este reprezentantul echipei românești în cadrul acestui program. Pe Robert îl poți contacta pe adresa de e-mail: robertdk6@gmail.com

Te așteptăm!


Vino și tu la această aventură minunată


Bine te-am regăsit pe blogul ”O nouă perspectivă”.

Am văzut un text distribuit pe facebook, care sună așa:

La inceput cauti o slujba pentru ca ti-e foame si ai nevoie sa platesti chiria.

Apoi cauti o cariera pentru ca ai ce sa mananci dar vrei sa devii prosper si important.

Iar la sfarsit, vrei o vocatie. Pentru ca simti nevoia sa iti aduci contributia si sa servesti oamenii, viata si natura ce te inconjoara.

Vocatia iti va fi relevata doar cand poti sa dovedesti ca scopul tau este sa contribui prin talentele tale innascute la binele vietii ce te inconjoara si nu sa iei doar pentru tine si interesele tale mici si egoiste.

Pentru interese mici si egoiste exista slujbe si cariere. ” – postat de Pera.

 

Ce ai spune dacă ai putea sări peste etapa cu slujba?

Mai mult, ce ai spune dacă ai fi plătit  ca să petreci timp căutându-ți vocația și valorificând-o?  Da, tu doar să petreci timp explorându-ți pasiunile până îți găsești adevărata pasiune din care să faci o artă… și un business, desigur. Iar în acest timp, mâncarea și cele necesare să îți fie asigurate.

Sigur vei spune că așa ceva e prea frumos pentru a fi adevărat…

 

Căutând oportunități cu alți ochi, dintr-o nouă perspectivă, am descoperit că se poate una ca asta. Mai mult, Uniunea Europeană finanțează și încurajează astfel de proiecte. Eu personal am luat parte într-un asemenea proiect, iar ceea ce am dobândit, plus experiențele noi, aventurile noi, e ceva ce nu aș fi putut dobândi în altă parte. Acum, avem aici un loc pentru tine să încerci. Dar înainte de toate, să vedem cum funcționează chestia aia că pe bani europeni tu să îți găsești adevărata pasiune, vocația și să înveți să o transformi într-o activitate.

 

Cum am găsit oportunitatea EVS

Mă uit în urmă și îmi amintesc când mi-am cumpărat primul calculator, apoi am instalat programe de desen vectorial și editoare foto. Am prins pasiune pentru designul grafic. Ceva mai târyiu am început să învăț design web. Fie îmi cumpăram cărți, fie din tutorialele pe care le găseam pe net la vrfemea aceea. Apoi a venit vremea când am hotărât să îmi creez o activitate independentă din webdesign și design grafic. Așa am ajuns să plătesc pentru un curs de webdesign. Apoi mi-am cumpărat prima cameră foto și am învățat tehnica fotografierii din cărți. Mai târziu a urmat cel mai important moment de până atunci, am obținut un client pentru care să execut lucrări în domeniul designului web, dar și designului grafic. Da, pentru un scurt timp am fost freelancer.

Din cauza venitului mic, a trebuit să îmi caut un job și iată că așa am abandonat activitatea de freelancer. Dacă în loc să alerg după un job stabil aș fi continuat să îndur, și să mă dezvolt mai mult, aș fi găsit desigur și alți clienți, aș fi câștigat mult mai mult, atâta cât ar fi fost suficient. Dar în fine, decizia a fost luată.

Pe lângă job, am continuat designul web, în sensul că am creat un blog cu o pagină de vânzare, apoi încă un blog cu o pagină de vânzare. Mă atrăgea partea de construcție a blogurilor, dar subiectul abordat, nișa de piață parcă nu mi se potriveau așa de bine. Ei bine, erau perioade când vânzările pe blog mergeau mai bine și erau perioade când mergeau prost. Însă la un moment dat am ajuns să mă satur și de slujbă, subiectele blogurilor nu mă mai atrăgeau și deci doream altceva.

Am căutat acel altceva și  am aflat că există o oportunitate de stagiu EVS pe durata de 10 luni, într-un sat din sudul Ungariei. Condițiile de acceptare erau: să fii suficient de motivat și să știi limba engleză.

 

Cum m-a schimbat experiența EVS

Ce este acel EVS?

EVS (European Voluntary Service – Serviciul European de Voluntariat) este un program aflat într-un cadru mai mare numit Erasmus + și este bazat pe educația non-formală, adică educația viitorului.

Povestesc mai departe experiența mea ca voluntar EVS, apoi pornind de aici vom diseca programul și îți voi scrie cum poți să fii și tu voluntar EVS.

Am ajuns la un ONG dintr-un sat numit Kémes, care își avea sediul într-o fostă moară. Chiar și astăzi, după atâția zeci de ani de când moara nu mai funcționează și după vreo 10 ani de când funcționează aici ONG-ul, locuitorii satului încă mai numesc această clădire drept moară, ”la moară”:

KEP 1220

 

Unul din misiunile acestui ONG (numit ”Sustainable Ormansag Nonprofit ltd.”) este de a ridica nivelul de cultură și educație în rândul tinerilor din zonă… în special al tinerilor, dar nu numai. Strategia folosită e să aducă voluntari din alte țări, care să susțină diverse activități educaționale, culturale sau de divertisment populației locale. Voluntarul la rândul său, are posibilitatea de a-și îmbunătăți bagajul de cunoștiințe și experiențe, câștigă diverse abilități importante, care se pot adăuga ulterior la CV, cunoaște alți voluntari din alte țări, învață limba țării gazdă, învață să se adapteze la un mediu multicultural (altă abilitate importantă), poate călători, descoperi noi locuri, plus multă aventură, distracție, și ce să mai scriu?

Prima parte a stagiului meu de voluntariat a fost mai mult una de documentare, învățare. Pe lângă asta, a fost o perioadă în care am explorat împrejurimile, încetul cu încetul i-am cunoscut pe localnici. Localnicii erau foarte drăguți, amabili și mă tratau ca pe un musafir. Exact la fel te vor trata și pe tine dacă vei ajunge aici ca voluntar.

Am început să mă implic într-un mini proiect educațional legat de grădinărit ecologic și permacultură. Rezultatele nu au fost cele dorite, dar am mers mai departe.

M-am implicat apoi într-un alt miniproiect legat de reciclare, reutilizarea deșeurilor. Aici am obținut prima victorie! Împreună cu echipa mea, am construit o bărcuță din flacoane PET, care a și funcționat! Aici se poate vedea bărcuța la apă, împreună cu celelalte două bărcuțe construite de celelalte echipe.

Mai târziu, după alte căutări, am găsit un mod de a îmbina designul grafic, sau fotografia cu reciclarea deșeurilor. Astfel am creat un obiect pe care am ajuns să îl prezint până și la expoziția de la Budapesta. Acel obiect era un magnet de frigider, creat dintr-un obiect ce de obicei se aruncă la gunoi. Magnetul s-a bucurat de un succes imens atât la expozițiile locale, cât și la expoziția de la Budapesta. S-a dovedit a fi un produs vandabil, și acum e unul din produsele în jurul căruia îmi construiesc business-ul.

Mai departe, am avut ocazia să exersez fotografia, apoi editarea foto, iar produsul final a constat într-un set de vederi ilustrate. Vederile constituie acum un alt produs în jurul căruia îmi construiesc afacerea.

Un tânăr localnic, foarte talentat și priceput m-a ajutat să îmi îmbunătățesc cunoștiințele de Photoshop și editare video. Am lucrat împreună, și…până și astăzi am rămas prieteni și ținem legătura. După aceste activități am redescoperit ceea ce îmi place să fac: design grafic, web și fotografie. Mai mult, am descoperit ce produe finite să creez pe baza designului grafic. Da, pe lângă alegerea pasiunii, vocației, mai e nevoie și de o formă finală, de un produs rezultat din folosirea pasiunii, care să fie vandabil.

De-a lungul perioadei de voluntariat am exersat engleza și am ajuns la nivelul la care scriu cu încredere articole. Bine, știam engleză și înainte, dar nu o foloseam din lene, pentru a nu ieși din zona de confort. Vezi, un stagiu de voluntariat EVS e o metodă ultra-eficientă de a ieși din zona de confort. Acest stagiu te scoate din zona de confort chiar și la cel mai propriu mod: mergi într-o locație nouă dintr-o țară nouă.

Din anumite motive ce țin mai degrabă de viața personală, am decis să mai rămân o perioadă de câțiva ani aici în această regiune. Acum lucrez în cadrul acestui ONG Sustainable Ormansag, însă nu ca voluntar, ci ca și angajat. Împreună cu Zoli, președintele organizației, am conceput un plan de activități pentru noii voluntari EVS. Citește cu atenție în continuare, pentru că și tu ai putea fi unul dintre noii voluntari EVS pe care îi așteptăm.

 

Fii și tu voluntar EVS. Noi te așteptăm!

Am reușit să te motivez cu experiența personală?  Atunci ieși și tu din zona de confort și vino aici să te (re)descoperi, să îți (re)descoperi talentele, chiar și vocația și să o transformi într-o activitate! Vino să descoperi noi culturi, să înveți să te adaptezi într-un mediu multicultural! Vino să descoperi lucruri noi! Vino într-o nouă aventură EVS.

Programul creat de organizația noastră, aici la moară se numeste ”Bring Europe to Ormansag” și se va întinde pe o durată de 10 luni, începând de pe la jumătatea lui octombrie 2015. Căutăm 6 voluntari din 3 țări, iar 2 voluntari dintre aceștia vor fi din România.

Ce ocupații vor fi în cadrul proiectului ”Bring Europe to Ormansag”:

  • învață țesutul la războiul de țesut. Tradiția țesutului este aproape moartă, dar se poate reînvia și folosi în acord cu tendințele actuale.  Crează un obiect vandabil din țesătura ta. De exemplu, am avut niște colege care au creat genți.
  • Fotografie analogică. Mai ții minte aparatele vechi de fotografiat pe film? acelea apărute înaintea revoluției digitale. Chiar dacă fotografia pe film acum pare o tehnică învechită, are și ea avantajele sale. Tehnicile de compoziție a imaginilor și de fotografiere în ansamblu sunt aceleași și în cazul fotografiei digitale! Produsul final va fi un calendar cu fotografiile realizate de voluntari. Pe lângă asta, mai poți veni cu alte idei de produse finale.
  • Educație nonformală și informală în școli. Ai charismă și talent de vorbitor? Sau îți place să lucrezi cu copii și tineri? Vino aici și învață-i pe acești tineri realitățile zilei de mâine. Învățământul de aici nu le folosește la nimic, e învechit, iar asta până și profesorii recunosc. De aceea noi am fost primiți cu brațele deschise ca să îi învățăm pe elevi ceva nou.
  • Grădinărit modern și ecologic. În secolul XXI nu mai este la modă să dai cu sapa în grădină și să faci munci istovitoare care să îți ”mănânce” toată ziua. Hai să descoperim împreună noi forme de grădinărit. Vom implementa și o mică grădină interioară unde vom cultiva germeni, vom construi sisteme de culturi hidroponice și multe altele.
  • Fabrica de deșeuri. Avem containere pline cu deșeuri, colectate pe categorii. Hai să creem din ele obiecte noi. Dacă reușim să creem un obiect vandabil, atunci va fi și mai bine.
  • Dezvoltarea turismului rural în zona Ormansag: Aici a fost implementat Drumul Verde (Greenway) ca infrastructură pentru turismul ecologic cu mijloace de transport nemotorizate. Folosim aici bicicletele și uneori bărcile, când organizăm câte o tură de vâslit pe Râul Negru. Implică-te în programul ”Greenway” și vei dobândi noi cunoștiințe și aptitudini în domeniul turismului rural, dar și al turismului în general.

Pe lângă aceste ateliere principale, mai avem și alte propuneri de activități pentru tine. De exemplu, avem acest blog: https://evskemes.wordpress.com/ în care ai putea să scri articole. Alege atelierul care ți se potrivește! Poți veni chiar cu propuneri, pe care le vom asculta și te vom ajuta să le realizezi, în limita posibilităților. Hai să precizez de la început ce înseamnă acest ”în limita posibilităților”. Dacă ideile tale se încadrează într-una din atelierele descrise mai sus, atunci le vom putea pune în practică. Dacă e ceva cu totul și cu totul diferit, care nu se încadrează în nici un atelier, atunci va fi mai dificil de pus în practică.

Noi suntem deschiși la noi idei și propuneri, chiar de aceea căutăm persoane creative.

 

Cum devii voluntar EVS la noi

Ai reușit să ajungi aici? Ok, asta înseamnă că ești motivat să participi într-un stagiu de voluntariat EVS aici ”la moară” în Kemes, Ungaria.

Scrie-mi un e-mail pe adresa: emanuel2101@lycos.com , în care să îți arăți motivația de a participa, și totodată să precizezi în care din ateliere ai dori să participi și de ce.

Mai departe, te voi direcționa spre persoana de contact de la ONG-ul care se ocupă de instruirea și trimiterea voluntarilor. Ei îți vor spune despre formalitățile de aplicare.

Din păcate, noi putem găzdui doar doi voluntari din România. Dacă vor fi mai mulți candidați, va fi o preselecție. Dacă ești suficient de motivat, vei fi acceptat și așteptat aici.

 

Succes!

Cu prietenie

Manu

 

 


Gândurile unui emigrant


Tu, cel care ai ajuns la acest articol. Înainte de a citi mai departe, deschide-ţi mintea… da, „uşile” minţii scârţâie şi se deschid foarte greu, deoarece nu au mai fost folosite de multă vreme. Sper că nu şi în cazul tău. Debarasează-te de părerile şi ideile pe care ţi le-au inoculat ceilalţi. Chiar crezi că ideile inoculate de ceilalţi reprezintă adevărul absolut?

Am ajuns să mă satur să tot aud aceleaşi şi aceleaşi replici: România, ţară de kkt, ţara hoţilor, aici nu merită să mai stai, etc. Dar mai mult decât atât, mă enervează să întâlnesc o persoană care nu vrea sub nici o formă să lase în urmă această mentalitate. Cine ţi-a băgat în cap aceste stereotipuri? Şi ştii, dacă tu crezi în ideea cum că în România nu e bine, ghici ce:

„Dorinţa ţi se va îndeplini”

Duhul, în „Secretul – The Secret”

 

incotro?

ţara în care eşti liber să-ţi alegi direcţia

Aşa cum Alexandra a avut o experienţă pe care a descris-o aici, tot aşa îmi amintesc şi eu când am fost odată cu un taxi, iar taximetristul era supărat din cale afară pe ţară. Am vorbit cu el şi am încercat prin propriile mele rezultate să îl conving că nu e chiar aşa de rău în România, că am fost în mai multe ţări şi niciunde nu se poate găsi locul perfect. Până la urmă, l-am lăsat în pace, văzând că nu îl pot inspira nicicum.  Eu personal mă bucur că am avut norocul de a mă naşte în România! Pentru că acolo mi-am descoperit pasiunile şi am avut acces nemărginit la resurse pentru dezvoltarea pasiunilor şi a personalităţii; în România am întâlnit oameni minunaţi. În România am început să fac bani urmându-mi pasiunile, iar ceea ce am dobândit acolo mă va ajuta aici.

Cât am locuit în România, am căutat să văd cum să îmi aduc aportul pentru a face societatea mai bună şi cred că aceasta a fost şi cauza pentru care m-am simţit atât de bine acolo şi am întâlnit oameni care m-au ajutat şi m-au inspirat.

Acum, când scriu aceste rânduri, mă aflu în ţara vecină, Ungaria. Iniţial am venit aici într-un stagiu, cu scopul de a dobândi noi cunoştiinţe, experienţe, abilităţi, iar la sfârşitul stagiului să mă întorc în România şi să aplic ceea ce am învăţat aici. Însă un eveniment cu mare impact a apărut în viaţa mea şi din această cauză voi rămâne aici în Ungaria. Motivul pentru care rămân nu este legat de bani, nici de standardul de viaţă, nici pentru că sunt mai multe autostrăzi aici, nici pentru că aici e mai multă civilizaţie (de fapt nu e chiar aşa). A fost o ocazie ce mi s-a ivit. Puteam să o resping de dragul de a mă întoarce în ţară. Însă aş fi regretat toată viaţa faptul că am respins o asemenea ocazie…

Facem o scurtă pauză, în care ne uităm la acest peisaj de unde locuiesc.

panorama_kanaris82

Despre cum e aici, pot să spun că am întâlnit oameni cu care mă înţeleg foarte bine şi nu sunt judecat datorită faptului că sunt român.

Gata? trecem mai departe.

Nici aici în Ungaria nu umbla câinii cu covrigi în coadă. E greu, uneori foarte greu şi aici. Se întâmplă să nu îmi reuşească ce mi-am propus, se întâmplă des să cad, mă rătăcesc des în ceea ce pare a fi o pădure deasă pe timp de ceaţă. Dar ştiu că:

„Poate sună ciudat, dar oamenii optimiști, pozitivi, care cred cu adevărat în propria valoare primesc mult mai multe de la viață, chiar dacă la un moment dat e greu, al naibii de greu să mai creadă asta.”

           Neagu Corina

Şi totuşi pot merge încrezător înainte în aceste condiţii şi pentru că ceea ce am învăţat şi am practicat până acum (să faci bani urmându-ţi pasiunea) este baza pentru ceea ce fac şi voi face de acum încolo.

În cazul în care şi tu locuieşti într-o altă ţară, îţi pui şi tu această întrebare:

Cum pot contribui la dezvoltarea României şi a societăţii româneşti, fiind în altă ţară?

O soluţie care sună foarte logic este să aduci bani în ţară. Da, dar nu în toate cazurile e o soluţie bună. Am găsit pe Construim Imperii, acest citat:

„Când vrem să ajutăm pe cei săraci, de obicei facem acte de caritate. Cei mai mulţi dintre noi folosim actele de caritate ca să nu recunoaştem problema sărăciei şi să găsim o soluţie la ea. Este o neasumare de responsabilitate. Caritatea, di păcate nu este o soluţie la eradicarea sărăciei. Caritatea nu face decât să perpetueze sărăcia, luând iniţiativa de la sărac. Îl sărăcim şi mai tare de fapt.”

Muhammad Yunus

 

Aşadar, cum îmi voi aduce contribuţia la dezvoltarea României, de aici de unde sunt. Scriu pentru că poate fi o sursă de inspiraţie pentru toţi românii de peste hotare:

  1. Cumpăr produse româneşti. Aici unde locuiesc, se găsesc. Prin aceasta, stimulez exporturile româneşti
  2. Vizitez România ca turist, iar banii ce îi aduc, îi dau celor care prin produsele sau serviciile lor, m-au făcut să mă simt bine şi nu numai pe mine, ci şi pe alţi turisti. De ex, o pensiune sau hotel în care gazdele au fost prietenoase, un restaurant în care am mâncat o mâncare bună, vânzătorul din piaţă care mi-a oferit produsele proprii şi altele.
  3. Dacă tot e vorba de a aduce bani în ţară, aceştia se pot da celor care au nevoie de ei pentru a produce valoare. Aceste donaţii se pot face online.

Dacă tu, cel care mă citeşti, locuieşti în România, atunci opreşte-te din a prelua stereotipurile pe care ţi le transmit cei proşti dar mulţi, şi începe să gândeşti creativ. Nu distructiv. Nu mai sta şi aştepta ca alţii să facă ceva pentru tine, ci începe să faci tu ceva pentru tine, începe tu prin a crea valoare celor din jur.

cornul~2

Cum va fi când 22 milioane de români îşi vor asuma responsabilitatea pentru ceea ce fac şi vor decide să facă ei ceva cu mâna lor pentru ei înşişi? Cum va fi când 22 milioane de români se vor angaja să lucreze la dezvoltarea lor personală şi la libertatea lor financiară?– vom fi cu un an lumină mai avansaţi.


Povestea celor 84 de km de la Transmaraton


DSC_0100Limitele sunt doar in mintea noastra! Am crezut asta mereu si am testat acest lucru alergand dublu distanta maxima pe care o alergasem vreodata si am plusat cu o diferenta de nivel de 3000+ metri si 1480 de trepte la final.

Am pornit la 6 dimineata, afara erau vreo 5° C, dar asta cred ca m-a ajutat sa urc fara probleme dealul de 25 de km pana la Balea Lac de unde incepea coborarea.

Pe traseu, voluntarii de pe bicicleta dar si masinile de suport erau mai tot timpul langa noi oferindu-ne ce aveam nevoie, apa, un fruct, un baton, o bucatica de ciocolata sau un sandvici.

Coborarea a fost placuta iar pana la jumatea cursei ma simteam excelent, dar incepeau totusi sa se simta niste dureri in genunchi la inceput si apoi la glezne si la talpi, dureri care se intensificau pe masura ce treceau kilometrii. Intre timp a aparut si biciclista mea preferata, Andra, (impreuna cu Pufarina si cu Hansel si Gretel), care a fost ingerul meu pe o buna perioada a cursei. Se plimba in sus si-n jos pe la mai multi alergatori dar parca stia cand am nevoie de ceva ca imediat aparea.

Pe langa asta si Soarele s-a gandit sa-mi ofere o caldura foarte placuta, dar tot buna de alergat, facand ca la un moment dat sa nu-mi mai pese de durere, de timp si de km si pur si simplu sa ma bucur de moment, sa fiu Acolo, plin de recunostinta pentru ceea ce fac si ce sunt si pentru toate lucrurile bune din viata mea.

Din pacate aceasta stare nu a tinut prea mult, si m-am intors pe pamant, cu durerile pe la toate incheieturile de la picioare si cu un ritm din ce in ce mai mic si alternant, alergare-mers. Asa s-a facut ca m-au ajuns mai multi din urma si am mers/alergat o perioada cu ei, dupa care am ramas eu cu-n Papuc 😀 sa parcurgem ultimii kilometri pana la final.

Auzisem ca mai avem un pic pana la Barajul Vidrarul, dar acesta nu se facea vazut, o curba si o alta curba, un deal si-un alt deal si Barajul tot nu aparea iar kilometrii pareau din ce in mai lungi,

Pana la urma am ajuns si la baraj si ne-a reaparut zambetul pe fata, stiind ca mai avem 4-5 km pana la treptele de la cetate.  Peste 30 de minute am si ajuns la aceste trepte si ce mai aveam de facut era sa le urcam asa ca dupa o pauza de 2 minute, am inceput urcarea, lejer, de ce sa ne mai grabim, deja parcursesem 83+ km.

Victorie, am ajuns in varf, Vlad Tepes ne astepta acolo, de parca daca nu am fi reusit sa ajungem ar fi trimis dupa noi sa ne traga in teapa 🙂

Inca 50 de metri, pana la domnisoarele cu medaliile si cursa s-a incheiat, 84 de km in 10 ore si 46 de minute.

Aceasta a fost proba de Dublu Maraton de la Transmaraton, 84 de kilometri de dealuri, vai, curbe si peisaje superbe. Pe langa asta oameni minunati: cei din spatele proiectului pentru care am alergat, Scoala de Valori, (apropo, inca se mai pot face donatii, http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=ef7fff5159a1b9464163688ebb98a0f17ee96724) voluntari absolut dedicati competitiei, organizare foarte buna si o elita de alergatori cu suflet mare, care au alergat pentru proiectele pe care le sustineau si pentru care au adunat donatii consistente.


De la ratacire la succes personal. Partea I


Am citit odată într-o carte, cum că nu e o problemă dacă ai ajuns la fundul lacului. Problema apare atunci când te complaci în a rămâne la fund.

Nu e o catastrofă dacă te rătăceşti în viaţă sau dacă ai căzut la fund. Adevărata problemă apare dacă persişti în aceeaşi stare, dacă găseşti mereu scuze pentru a nu te ridica, pentru a nu face ceva nou în viaţa ta care să te ridice. Mai e o problemă şi atunci când refuzi să gândeşti soluţii pentru tine, ci cauţi sfaturi de-a gata, adică mură-n gură. Cine cunoaşte atât de bine viaţa ta, încât să îţi poată da sfaturile perfecte mură-n gură?

adventure same old stuff

Acest articol nu conţine sfaturi, ci doar idei şi concluzii desprinse din experienţa mea. Nu-mi cere sfaturi, că nu cunosc viaţa ta!  Şi ştii, eu îmi văd de viaţa mea şi de activităţile mele, sau mai direct spus, de fundul meu.  Când am ceva de spus care te-ar putea ajuta, atunci scriu, dar nu cu cu titlul de sfaturi de aplicat mură-n gură!  Ceea ce îţi transmit sunt idei pe care le poţi prelua şi aplica. Însă pentru a aplica idei, trebuie să pui osul la treabă, mintea la contribuţie, că doar de aceea ai minte în cap şi nu … de exemplu nisip. Ceea ce mi-ar place însă ca să aud de la tine, este că ceea ce ai găsit aici pe blog ţi-a prins bine, că ai reuşit să faci ceva nou şi diferit în viaţa ta.

Am decis să îţi scriu, dragă cititorule, pentru că la un moment dat am avut şi eu momente de rătăcire, momente în care nu aveam nici bani, nici perspective. Am trăit o perioadă când, influienţat de programarea socială combinată cu nevoia de bani, a trebuit să lucrez într-o slujbă care nu îmi plăcea. Chiar dacă situaţia de atunci nu era roză deloc, totuşi am îndrăznit să visez, să realizez un panou de vise şi să îmi descriu viaţa ideală. Acum, în timp ce îţi scriu aceste rânduri dintr-un loc plăcut şi liniştit, îmi dau seama că trăiesc aproape aşa cum îmi imaginam atunci… ba chiar mai mult decât îmi imaginam la vremea aceea.

 

Ce este succesul personal?

De fapt, ce este succesul personal? Bună întrebare. Nu vreau definiţii preluate după o căutare pe Google.

Succesul personal este atunci când ajungi să ai stilul de viaţă dorit.

Pentru fiecare dintre noi, stilul de viaţă dorit înseamnă altceva. Bine, nu eşti obligat să fii de acord cu mine. Ştiu că fiecare dintre noi e altfel şi are propriul său mod de a gândi. Indiferent cum vezi tu succesul personal, vei avea dreptate. Bine?

Mi-am derulat filmul vieţii din ultimii ani, pentru a găsi acele acţiuni cheie care m-au dus de la starea nefericită unde eram, la ceea ce sunt acum.  Le voi descrie în continuare aici şi în partea a doua.

 

1. Imginează-ţi viaţa ideală şi descrie-o. Primul mesaj din acest articol: imaginează-ţi stilul de viaţă dorit, aliniat în acord cu ceea ce eşti tu şi ceea ce ţie îţi place să faci. Nu voi copia stilul de viaţă al altora, nu voi copia clişee! Exemplu de clişeu: să ai o vilă pe o insulă exotică şi să stai toată ziua pe plajă cu laptopul în braţe, în timp ce îţi intră miile de $, sau de€

Luna trecută am încercat să văd cum e să fii cu laptopul pe o plajă şi să navighezi pe internet. Bine, nu am fost la mare, ci pe malul lacului Balaton, că a fost mai aproape.

Hai să ne oprim pentru un minut, ca să ne uităm la această poză din călătorie:

lacul balaton

Într-o zi voi încerca să fac acest lucru şi undeva pe litoralul românesc.  Am vorbit despre lacuri, mări şi am deviat de la subiect. Ne întoarcem la discuţia noastră.

 

Îmi amintesc că la vremea când am scris într-un caiet cum ar arăta viaţa mea ideală, în realitate nu exista practic nici o şansă ca aceasta să se îndeplinească. Şi totuşi s-a îndeplinit!

„Rămâi loial visului tău cel mai arzător, mai ales atunci când pare imposibil ca el să se îndeplinească. Pentru că din nimic se va naşte o posibilitate. Mai devreme sau mai târziu, toate visele tale devin realitate. Mai presus de <<eu cred>> trebuie să fie <<eu ştiu>>. Aceasta este adevărata credinţă.”

                                                     Anca Ciobotariu – Atracţia succesului

Funcţionează panourile de viziuni, jurnalurile de dorinţe sau orice formă de a exprima viaţa dorită?

Unii spun că nu funcţionează, însă pentru mine şi pentru alţii a funcţionat. Ceea ce trebuie să ştii e următorul lucru: dacă nu faci nimic, dacă nu faci nici o acţiune nouă cât de mică în mod regulat, atunci panourile de viziuni, descrierea viselor tale, etc, NU vor deveni realitate.

Ţi-ar place ca aceste unelte să lucreze singure pentru tine,  nu-i aşa?

Gândeşte-te aşa:

Un ciocan ar putea sări de la sine din sertar ca să bată un cui într-o scândură, în timp ce tu doar stai şi te uiţi?

O bormaşină ar putea porni singură să execute o gaură în perete?

Un computer ar putea să scrie singur într-un fişier word documentul pe care tu trebuie să îl scrii, în timp ce tu stai pe Facebook?

tot aşa şi instrumentele pentru atingerea obiectivelor nu se vor porni singure să îţi îndeplinească dorinţele în timp ce tu stai în continuare şi te lamentezi, dar fără să faci nimic.

 

 

2. De ce e nevoie să fii proactiv?  Dacă m-ar fi învăţat cineva la timpul potrivit să fiu proactiv, atunci nu aş fi pierdut ani preţioşi din viaţă…  Tu măcar ai de la cine să înveţi, astfel încât să nu faci greşelile pe care le-am făcut eu.

Îmi amintesc de ziua când am terminat facultatea; mi-am susţinut licenţa, iar când am terminat, am ieşit în sala de aşteptare unde erau ceilalţi colegi din grupă. Ne uitam unii la alţii, iar mesajul pe care ni-l transmiteam era : acum suntem liberi, dar mai departe ce vom face?

Ştiu că şi acest stagiu în care mă aflu acum, se va termina. Nu vreau ca după terminarea stagiului să-mi pun din nou întrebarea îngrijorătoare: acum ce fac mai departe? M-am gândit de pe acum la ce vreau să fac mai departe, adică asta. Cu timpul voi posta câte ceva despre evoluţia proiectului.

Din moment ce ajungi să îţi pui această întrebare disperată „acum ce fac mai departe?”, înseamnă că eşti în postura de a accepta orice, doar ca să primeşti ceva bănuţi. Şansele sunt să te alegi cu o slujbă nesuferită, în care să fii umilit de către şefii tăi, o slujbă care să îţi facă  zilele amare şi astfel întreaga ta viaţă. Iar dacă nu te trezeşti la timp, şansele sunt ca să intri în cursa şobolanului şi să crezi că aşa e normal să faci. Priveşte în jurul tău câţi oameni se află în cursa şobolanului. Sunt oameni care fac zi de zi acelaşi lucru, se plâng de viaţa lor, dar nu fac nimic pentru a schimba ceva în viaţa lor. Dacă te afli deja în cursa şobolanului, atunci te felicit pentru că deja ai făcut primul pas pentru a ieşi! Da, din moment ce eşti aici şi citeşti asta, înseamnă că vrei să faci ceva cu viaţa ta şi asta te diferenţiază faţă de ceilalţi din jur.

Titlul articolului este „de la rătăcire la succes personal”. Lipsa proactivităţii duce la aceea rătăcire despre care am menţionat în titlu. E mai clar acum?

Sunt proactiv, adică încep de pe acum să înfăptuiesc ceva, astfel ca la sfârşitul stagiului să ştiu exact ce am de făcut în continuare, cu cine să lucrez în continuare şi alte aspecte.

 

 

3. Calea ta nu e calea bătătorită. Am văzut cum alţii şi-au creat site-uri în care vindeau produse informaţionale şi le vindeau bine. Aşa că am creat şi eu două site-uri în care am vândut produse informaţionale. Ceva ceva bani am câştigat, însă nu a fost nici pe departe biletul spre o viaţă prosperă. „Biletul” spre succesul personal pe care îl am acum a venit dintr-o cu totul altă parte, despre care mulţi autori motivaţionali nu ştiu nimic… sau poate ştiu dar nu menţionează.

Însă formula: găseşte-ţi pasiunea –> crează-ţi un site în jurul pasiunii -> crează un produs informaţional şi vinde-l -> obţii independenţa financiară, o găseşti peste tot. Asta e deja un drum pe care o iau din ce în ce mai mulţi, dar conform unei statistici(de la Marius Achim), doar 5% reuşesc cu adevărat. Ce facem cu restul de 95% ?

Fiecare are un drum de urmat, un drum care duce la succes şi îndeplinire personală şi profesională. Însă drumul fiecăruia e altfel. Nu ştiu care este drumul tău, tu trebuie să îl găseşti. Materialele de dezvoltare personală îţi pot fi de folos, dar nici una nu îţi va da mură-n gură ce să faci.

carte-cu-clanta

 

Cărţile de dezvoltare personală ajută, sunt de folos, te pot ajuta în descoperirea drumului tău, dar nu sunt informaţii mură-n gură. Spui că ştii despre ce este vorba în cărţile de dezvoltare personală, că toate sunt la fel şi în realitate nu funcţionează ideile de acolo. Iată de ce.

Cea mai bună explicaţie am găsit-o pe site-ul Arta Educaţiei. Redau în continuare fragmentul:

[…]

Daca ramai doar cu dorinta de a comanda o carte care ti-ar putea schimba viziunea asupra vietii si viata in general, cum crezi ca va arata lumea ta peste cativa ani? Probabil ca vei fi si mai ranit decat esti, si mai suferind, strigand si mai tare dupa ajutorul ala pe care inca nu constientizezi ca nu ti-l poti da decat singur. Daca o comazi si o arunci in biblioteca, atunci te declari a fi colectionar de hartie, pe viitor maculatura. Si ce-ai rezolvat? Sigur ca o carte poate avea o putere fantastica supra unui om, dar doar atunci cand o citeste. In rest, nu poate face minuni prafuita, de pe un raft al bibliotecii tale. Tu o poti transforma intr-o carte magica…

Daca iti iei o carte pe care o citesti fara sa ii acorzi atentie, fara sa fii acolo cu adevarat, fara pix si foaie langa tine, fara sa notezi, sa citesti si sa recitesti ceea ce ai notat pana in momentul in care constientul tau pricepe informatia, subconstientul o accepta ca fiind adevarata si inima da nastere unei emotii pozitive care sa te induca in starea potrivita pentru a putea crea tot ceea ce iti doresti, mai bine renunta din start, nu o mai cumpara! Arunci banii pe fereastra si mai faci rau si naturii (pentru hartie se defriseaza padurile dupa cum bine stii).  […]

Poţi prelua idei, informaţii, dar tot tu trebuie să faci efortul de a încerca, de a căuta şi a descoperi.

Vom continua în partea a doua.


Ce ne spune un stejar alfa?


În ultima săptămână am văzut locuri noi, am prins idei noi, gânduri noi. Am mai multe să transmit, dar asta va fi mai târziu, după ce fac ordine între idei.

Acum vreau să scriu despre altceva, ce am văzut în ultima mea călătorie.

Am aflat ce înseamnă un adevărat Alfa, de la un… copac. Mai precis, de la un stejar.

Am întâlnit deseori persoane care vorbeau mult, doar ca să fie băgaţi în seamă; nu conta dacă vorbeau tâmpenii sau nu, ci doar să dea din gură, ca să pară că sunt personalităţi dominante. Sunt sigur că şi tu ai întâlnit, nu? Nu ştiu cum ţi se par ţie aceşti „pseudoalfa”, însă mie mi se par enervanţi. Nu ştiu dacă strategia lor dă succes sau nu, însă e obositor şi chiar enervant să îi tot auzi. Chiar e necesar să dai atâta din gură ca să pari o personalitate puternică şi dominantă?

Răspunsul l-am aflat în timp ce mă plimbam la marginea unei păduri.  Printre copaci, am întâlnit deodată un stejar care oarecum ieşea în evidenţă. Avea un trunchi gros, mai gros decât al celorlalţi copaci din preajmă. Era înalt, foarte înalt, mai înalt decât ceilalţi copaci din preajmă.

Sursa foto: lightworkers.org

Primele cuvinte ce mi-au fost inspirate uitându-mă la stejar, au fost: putere, forţă. Printre ceilalţi copaci, acel stejar era cu siguranţă un Alfa, de aceea îl voi numi în continuare Stejarul Alfa.

Al doilea gând ce mi-a fost inspirat a fost că că Stejarul Alfa e tăcut. Nu vorbeşte doar ca toată lumea să-l bage în seamă. Nu spune despre capacităţile şi puterea sa, însă acestea se văd.

Ahaa, deci aceasta era ideea: puterea personalităţii şi potenţialul unei persoane se observă, fără ca aceasta să tot dea din gură. E exact aşa cum spune acest citat:

„Nu aud ce spui, faptele tale strigă mult mai tare”

M-am întrebat de ce acest Stejar Alfa a ieşit în evidenţă printre ceilalţi copaci? Diferenţa o face postura şi vârsta. Datorită vârstei, trunchiul e mai înalt şi mai gros decât al celorlalţi copaci. Ei da, vârsta. Cum noi, oamenii nu trăim aşa de mult, cred că în cazul nostru „vârsta” se traduce prin „experienţă”, prin acţiunile pe care le-am întreprins, prin ceea ce am văzut şi am învăţat…

Eu cred că toţi avem potenţialul de a fi puternici şi apreciaţi într-un domeniu sau altul, toţi putem fi nişte Alfa. Aici îmi amintesc de ce am citit într-o carte de-al lui Daniel Zărnescu: într-un grup există un singur lider, dar pot exista mai mulţi alfa. Alfa este o stare, nu un statut în cadrul grupului.

Stejarul Alfa a ajuns să domine prin ceea ce a făcut şi nu trebuie să arate lumii cu orice preţ asta:

„Unii tac pentru ca nu inteleg nimic. Altii tac pentru ca prea multe inteleg”.

Cred că atunci când ajungi să taci pentru că prea multe înţelegi, atunci ai atins un nivel superior de înţelepciune şi experienţă.

Tot legat de stejar, dar de data asta de stejari în general, am găsit acest citat:

Nu te îngrijora dacă munceşti din greu, iar rezultatele sunt slabe… aminteşte-ţi că falnicul stejar a fost odată o ghindă, ca tine.

Scrie-mi într-un comentariu ce ţi-a inspirat acest articol.