Povestea celor 84 de km de la Transmaraton


DSC_0100Limitele sunt doar in mintea noastra! Am crezut asta mereu si am testat acest lucru alergand dublu distanta maxima pe care o alergasem vreodata si am plusat cu o diferenta de nivel de 3000+ metri si 1480 de trepte la final.

Am pornit la 6 dimineata, afara erau vreo 5° C, dar asta cred ca m-a ajutat sa urc fara probleme dealul de 25 de km pana la Balea Lac de unde incepea coborarea.

Pe traseu, voluntarii de pe bicicleta dar si masinile de suport erau mai tot timpul langa noi oferindu-ne ce aveam nevoie, apa, un fruct, un baton, o bucatica de ciocolata sau un sandvici.

Coborarea a fost placuta iar pana la jumatea cursei ma simteam excelent, dar incepeau totusi sa se simta niste dureri in genunchi la inceput si apoi la glezne si la talpi, dureri care se intensificau pe masura ce treceau kilometrii. Intre timp a aparut si biciclista mea preferata, Andra, (impreuna cu Pufarina si cu Hansel si Gretel), care a fost ingerul meu pe o buna perioada a cursei. Se plimba in sus si-n jos pe la mai multi alergatori dar parca stia cand am nevoie de ceva ca imediat aparea.

Pe langa asta si Soarele s-a gandit sa-mi ofere o caldura foarte placuta, dar tot buna de alergat, facand ca la un moment dat sa nu-mi mai pese de durere, de timp si de km si pur si simplu sa ma bucur de moment, sa fiu Acolo, plin de recunostinta pentru ceea ce fac si ce sunt si pentru toate lucrurile bune din viata mea.

Din pacate aceasta stare nu a tinut prea mult, si m-am intors pe pamant, cu durerile pe la toate incheieturile de la picioare si cu un ritm din ce in ce mai mic si alternant, alergare-mers. Asa s-a facut ca m-au ajuns mai multi din urma si am mers/alergat o perioada cu ei, dupa care am ramas eu cu-n Papuc😀 sa parcurgem ultimii kilometri pana la final.

Auzisem ca mai avem un pic pana la Barajul Vidrarul, dar acesta nu se facea vazut, o curba si o alta curba, un deal si-un alt deal si Barajul tot nu aparea iar kilometrii pareau din ce in mai lungi,

Pana la urma am ajuns si la baraj si ne-a reaparut zambetul pe fata, stiind ca mai avem 4-5 km pana la treptele de la cetate.  Peste 30 de minute am si ajuns la aceste trepte si ce mai aveam de facut era sa le urcam asa ca dupa o pauza de 2 minute, am inceput urcarea, lejer, de ce sa ne mai grabim, deja parcursesem 83+ km.

Victorie, am ajuns in varf, Vlad Tepes ne astepta acolo, de parca daca nu am fi reusit sa ajungem ar fi trimis dupa noi sa ne traga in teapa🙂

Inca 50 de metri, pana la domnisoarele cu medaliile si cursa s-a incheiat, 84 de km in 10 ore si 46 de minute.

Aceasta a fost proba de Dublu Maraton de la Transmaraton, 84 de kilometri de dealuri, vai, curbe si peisaje superbe. Pe langa asta oameni minunati: cei din spatele proiectului pentru care am alergat, Scoala de Valori, (apropo, inca se mai pot face donatii, http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=ef7fff5159a1b9464163688ebb98a0f17ee96724) voluntari absolut dedicati competitiei, organizare foarte buna si o elita de alergatori cu suflet mare, care au alergat pentru proiectele pe care le sustineau si pentru care au adunat donatii consistente.


One response to “Povestea celor 84 de km de la Transmaraton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: