Author Archives: So.

About So.

Studentă, idealistă, hotarâtă, altruistă, visătoare Mă interesează: fotografia, astronomia, sporturile acvatice, natura, sănatatea, psihologia, globalizarea, tradiţiile, motocicletele, atra în toate formele ei Nu mă interesează: fotbalul, vedetele, bârfele, răutatea şi prostia Timp liber: excursii, teatru, înot, blog, citit, texas holdem sau geocaching. Motto: “We are here to add what we can to life, not to get what we can from life.” (William Osler)

Un nou început


„Orice sfârşit este un nou început”.

Aşa ne spune un citat foarte cunoscut.  Semnificaţia lui e atât de evidentă şi totuşi puţini o înţeleg cu adevărat.

Acest citat ne îndeamnă să nu regretăm trecutul, ci mai bine să construim un viitor mai bun, mai luminos şi să ne bucurăm de faptul că suntem în viaţă şi putem construi. Orice ai reuşit să construieşti în viaţă poţi pierde peste noapte. Am o mie de exemple în minte, de la pierderi materiale, case, maşini, gospodării întregi, până la pierderile cele mai dureroase de persoane dragi.  Se poate întâmpla să cazi mai jos decât ţi-ai imaginat vreodată, să pierzi tot ce era important pentru tine şi să rămâi doar cu propria ta persoană şi propriile tale forţe.

Ce ai face dacă ţi s-ar întâmpla chiar ţie? Ai începe să plângi şi să trăieşti în trecut, cu gândul că viaţa nu e dreaptă şi că cineva este vinovat pentru necazul tău? Sau ţi-ai strânge ultimele forţe rămase, ultimele resurse fizice şi psihice şi ai încerca să construieşti din nou? Dacă ai reuşit o dată vei reuşi şi a doua oară.

Eu aş alege a doua variantă. Să regreţi este total inutil atâta timp cât nu ai ocazia să te afli din nou în aceaşi situaţie de viaţă şi să iei alte decizii decât cele pe care acum le consideri greşite. Şi care sunt şansele să te afli din nou în aceaşi situaţie crucială?

Din păcate în momentele cele mai importante din viaţa noastră suntem mai puţin raţionali. De aici apar greşeli colosale la oameni consideraţi foarte inteligenţi şi raţionali în viaţa de zi cu zi. Dar în acel moment, crucial pentru noi, tindem să gândim cel mai puţin raţional deoarece intră în joc emoţiile şi instinctele. Instinctele sunt foarte utile, ne ajută să supravieţuim, dar în lumea complexă în care trăim trebuie să învăţăm să le stapânim şi să le punem sub controlul raţiunii. Raţiunea este ce avem mai de preţ. Dacă o pierdem suntem pierduţi… De aceea ea trebuie apărată de orice pericol, trebuie cultivată pentru a ne putea încrede în ea şi trebuie şi educată să fie prezentă la momentele cheie.

Imaginaţi-vă că în mintea noastră este un mic Hollywood, cu mulţi scenarişti, regizori, actori şi platouri de filmare. Mintea noastră face scenarii în fiecare moment, în căutare de audienţă. Asemănător scenariştilor şi directorilor de programe TV, mintea noastră ne difuzează pe canalul preferat informaţii şi imagini care fac senzaţie. Acestea sunt de obicei negative şi foarte puţin probabile, pentru că de exemplu, o catastrofă naturală care prevesteşte sfârşitul lumii va fi mult mai impresionantă decât planul tău practic de ieşi din impas. Imaginile mentale sunt cu atât mai descurajante şi emoţionante cu cât aveţi o creativitate mai dezvoltată şi puteţi gândi în imagini color.

Sunt sigură că va puteţi aminti un moment important din viaţa voastră în care v-aţi imaginat ceva neverosimil în timpul în care încercaţi să faceţi o impresie bună sau să promovaţi un examen.

Pentru a scăpa de aceste situaţii putem să ne educăm raţiunea, în primul rând prin utilizarea ei.

Un exerciţiu bun pentru antrenamentul zilnic este să rescrii problema în termeni matematici (mai uşor de realizat pentru băieţi). Mai concret, să pui acele întrebări care duc la rezolvare: care este problema reală în acest moment? Aceasta ne conduce la definirea clară a problemei, pentru că uneori putem fi păcăliţi.  A doua întrebare este: ce pot face ca să o rezolv? Accentul cade astfel pe SOLUŢIE şi pe propria persoană care trebuie să acţioneze. Uneori ne confruntăm cu probleme pe care nu le putem rezolva noi, dar întotdeauna putem face ceva pentru a grăbi soluţiuonarea sau pentru a-i determina pe alţii să se implice.

Pare un mod simplist de a privi problemele, dar am aplicat acest sistem şi mi-a schimbat perspectiva. Încercaţi şi voi!

Să revenim la omul care a pierdut totul, pentru care viaţa aproape că s-a sfârşit, care nu mai are motive să o ia de la capăt. Dacă aplicăm algoritmul de mai sus, ajungem să definim problema prin: nu are casă, nu are servici, nu are bani, familia l-a părăsit şi este singur. Ce poate face el pentru a-şi ameliora situaţia? Trebuie să îşi folosească la maxim resursele rămase pentru a ieşi din impas. Ceea ce are mai de preţ este mintea. Cu ajutorul minţii poţi ajunge de la cerşetor rege, dacă ai un plan bun.  Primul lucru raţional pe care îl poate face este să nu stea paralizat şi neputincios în faţa necazului, ci să gândească constructiv, un plan şi să nu lase scenariile negative să îl oprească din drumul său. Are doua variante:  să reuşească sau să moară construind. Oricare variantă este mai bună decât să se lase învins de „situaţie”, îngrădit de propriile bariere.

Cei mai pesimişti se pot întreba care este motivaţia lui de a lupta dacă a pierdut familia şi prietenii? Răspunsul e foarte simplu şi curat: pentru că poate! Şi ne este scris în gene să ne străduim să facem tot ceea ce putem în această viaţă, să luptăm şi să ne străduim până la capăt. Şi dacă te simţi neîndreptăţit de viaţă uită-te în jurul tău, vei găsi mii mult mai neîndreptăţiti decât tine. Consideră-te privilegiat dacă ai o minte raţională, o inteligenţă practică alături de o motivaţie superioară şi îţi poţi folosi darurile aşa cum vrei.

Anunțuri

La Mulţi Ani ROMÂNIA!


La multi ani românilor! Azi e ziua noastră. Este acea zi din an în care ar trebui să ne amintim că suntem români datorită idealismului strămoşilor noştri. Dacă nu erau ei atât de ambiţioşi, eu şi Manu am fi în Ungaria acum. Gandiţi-vă cum ar fi arătat România fără Transilvania? Cu o formă ciudată zic eu…

Interesantă perspectivă, dar îmi place că s-au aranjat lucrurile astfel încât astăzi avem o ţară frumoasă, în formă de peşte, în care totul este posibil. Când spun totul, mă refer şi la bune şi la rele, în funcţie de preferinţe şi de aşteptări.

Răsfoind presa online şi blogosfera, am dat peste un număr mare de articole critice sau chiar dramatice scrise de Ziua Naţională. Şi e trist. E nepotrivit să fim trişti de ziua ţării noastre şi să o criticăm cu orice ocazie. Criticând ţara în care trăim ne criticăm pe noi şi pe părinţii, bunicii şi străbunicii noştri. Poate că înaintaşii noştri au mai şi greşit, dar trebuie să învăţăm să trăim cu trecutul aşa cum este şi să ne implicăm activ să contruim un viitor aşa cum ni-l dorim. Care ar fi căile de ieşire din această mare frustrare legată de identitatea naţională? Eu văd două variante: 1. emigrarea – pe care mulţi au ales-o deja din diverse motive, sau 2. ramânem în ţară şi contruim viitorul, astfel încât copiilor noştri să nu le fie ruşine că sunt români.

Din păcate sunt mulţi români care au ales o a treia variantă: stau în ţară şi critică tot ce ne înconjoară şi fac tot posibilul să îi descurajeze pe cei care încearcă să construiască. Dragilor, aceasta atitudine e cea mai distructivă. Vă rog cautaţi-vă raţiunea, trebuie să fie şi ea pe undeva. După ce aţi găsit-o intrebaţi-vă ce aţi făcut pentru un viitor mai bun. Şi nu trebuie să spuneţi nimănui. Răspunsul e doar pentru voi.

Decât să criticăm ţara în care trăim şi oamenii lângă care locuim, haideţi să schimbăm ţara asta, schimbându-ne NOI în bine. Cred că multă lume a uitat că ţara, asta, a lui Papură-Vodă, a Tutror posibilităţilor, a Nimănui, a Corupţiei şi a Ciobanilor e a NOASTRĂ! Şi cel mai important (SURPRIZĂ)  românii suntem noi! Dacă cei mai inteligenţi dintre noi nu fac nimic pentru a îndrepta lucrurile şi abia aşteaptă sa fugă din ţară, de ce aştepăm de la alţii? Sunt convinsă că dacă fiecare om s-ar schimba în bine, se va schimba şi ţara.  Eu una aştept acel moment! Ştiu că nu e departe.

Până atunci vă invit să vă implicaţi în orice proiect care îşi propune să contribuie la o lume mai bună, mult dorită de români. De ce? Să demonstrăm că ne pasă!

Vă propun o provocare: să scrieţi pe blog de câte ori faceţi o faptă care arată progresul vostru ca persoană. Progresul poate fi şi în plan mental (de exemplu nu te-ai mai enervat pe vecinul care fumează pe casa scărilor, orice)

Dacă ai un defect pe care îl cunoşti şi vrei să îl îndrepţi, scrie un mesaj de câte ori ai reuşit… (să nu râzi de tocilarul clasei, să nu înjuri la semafor, să nu lipseşti de la cursuri, să fii mai tolerant cu oamneii din jurul tău, să ridici un gunoi de la pădure, să reciclezi, să iei un autostopist fără să accepţi bani, etc). Orice crezi tu că nu e chiar cum ai vrea şi ce efort faci pentru schimbare. Dacă lucrezi la o cofetărie, scrie când ai făcut cea mai bună prăjitură din viaţa ta… Orice te face un om mai bun.

Ce zici? Ai curaj? Acceptă provocarea!