Cand e prea tarziu sa incepi?

Imagineaza-ti umatoarea situatie:

Iti spune cineva asa: „stii, mie mi-ar place foarte mult sa fac activitatea__ , sau sa ma ocup de domeniul __ , insa nu mai are rost. Asta ar presupune sa iau totul de la 0 si sa fac specializarea __  care va dura 3 ani,  iar cand termin, deja voi avea 35 de ani. N-are rost.”

Si cu asta, ramane in mocirla in care este, traind de pe o zi pe alta si facand ceva ce nu-i place. Ti s-a intamplat sa auzi asta? Sau poate ti s-a intamplat sa  gandesti chiar tu asa .

Stii ce raspuns i-as da unuia care ar spune ceea ce am scris mai sus?

„Cati ani crezi ca vei avea peste 3 ani, in conditiile in care NU vei face specializarea __  si nu o vei lua apoi de la 0 ? ”

Ceea ce-i sigur e ca astfel si peste 3 ani, individul va fi in aceeasi mocirla in care este si acum.

Am scris la intamplare „37 de ani” . Ar putea sa fie foarte bine si 22 de ani, si 25 si… cat vrei. Vreau sa iti transmit un lucru, iar apoi vin si cu exemple:

Niciodata nu e tarziu sa incepi ceva nou, sa o iei de la inceput intr-un domeniu nou! Cu atat mai mult daca e ceva ce iti place.

Rockerul si pasiunea lui pentru muzica

Imi amintesc de o dupa-amiaza mohorata in Timisoara, cand am coborat dintr-un troleibuz si ma indreptam spre o alta statie. Eram cu un coleg de-al meu de facultate, care nu a nimerit bine profilul, nu era pasionat de ceea ce invata si se refugia in alcool. Vorbind despre una, despre alta, l-am intrebat ce i-ar place sa faca cel mai mult, cu cea mai mare pasiune. El mi-a raspuns ca e pasionat de muzica si i-ar place sa studieze muzica, dar nu mai are rost sa se respecializeze. Da, exact ce am scris la inceputul articolului. Si aici nu mai e vorba de 37 de ani; el avea poate un pic peste 20.

Si totusi se poate! Cel care la 30 de ani si-a gasit vocatia

Unora li s-ar parea absurd ca la 30 de ani sa te apuci de facultate. La 30 de ani, cand ar trebui sa iti cauti de lucru, sa te casatoresti, sa ai copii. Cine spune ca asta e regula?

Am avut la facultate un coleg foarte charismatic, iar acum inteleg ce stransa legatura este intre charisma si vocatie. El avea 30 de ani cand am inceput facultatea. Desi nu era cel mai batran din an, a fost poreclit Mosu’, porecla de care nu parea sa fie deranjat. Ei bine, Mosu’ povestea cum pana la 30 de ani, nu stia ce sa faca cu viata lui. A incercat diverse lucruri, etc. La 30 de ani a simtit chemarea vocatiei si a stiut ce facultate sa urmeze. Era foarte pasionat de domeniul studiat, iar asta fara sa fie un soarece de biblioteca. Nu era macinat de gandul ca la sfarsitul facultatii va avea 35 de ani. El isi traia viata de student si vocatia in acelasi timp.

 

Se poate si mai bine! Cel care la 50 de ani si-a gasit vocatia

Aici iti prezint o alta persoana pe care am cunoscut-o in carne si oase. Este un barbat de putin peste 50 de ani, de la care am invatat primele notiuni de nutritie. Am avut ocazia sa aflu cum si-a descoperit vocatia si a facut bani din ea.

In apropierea varstei de 50 de ani, era un om obisnuit, care lucra ca vanzator. In timpul liber, facea… ce putea sa faca un om divortat la o asemenea varsta: bea cu prietenii si sta in acel anturaj nociv. Un inceput de boala l-a facut sa caute raspunsuri. Asa a ajuns intr-o circumstanta favorabila pentru a invata stiinta nutritiei.  S-a apucat sa invete de la 0 un nou domeniu. Asta la 50 de ani! Nu numai ca a invatat foarte bine nutritia, dar a acumulat si experienta pe oameni, a ajuns independent financiar si se ocupa totodata si de dezvoltare personala. A ajuns sa fie in noi cercuri sociale, alaturi de oameni pozitivi.

 

Sper ca citind aceste exemple, acum sa stii ca nu exista limite de varsta pana la care poti face un lucru. Simti ca ai vrea sa te ocupi de domeniul __ , fa-o!