Unde sa locuiesti pentru ca sa traiesti fericit?


Salut și bine te-am regăsit pe ”O nouă perspectivă”. Am locuit în mai multe țări, atât la oraș, cât și la sat, am văzut multe aspecte cu ochii mei, iar din experiența mea voi scrie în continuare niște lucruri bune de luat în considerare dacă vrei să te muți. Scopul meu nu e să dau sfaturi, nu sfaturi personalizate, nu sfaturi mură-n gură; tu, doar tu știi ce este cel mai bine pentr tine. Eu doar îți scriu niște fapte reale, care te vor pune pe gânduri. Doar nu asta e ideea, să gândim dintr-o nouă perspectivă?

Cel ami bun loc pentru a locui nu e acela pe care cei mai mulți oameni ți-l recomandă. Cred că de la vecinul tău, până la managerul general al unei companii îți va recomanda să mergi în Germania, pentru că (doar) acolo e bine. Oare? Chiar e atât de bine după ce atâtea valuri de emigranți, în special din țările musulmane s-au stabilit acolo? Și încă hoarde întregi de refugiați musulmani se vor stabili acolo în Germania. Te-ai gândit ce va fi acolo în viitorul apropiat? Numai țară sigură nu va mai fi. Acesta e doar un exemplu pentru faptul că nu e nevoie de sfaturile altora, tu singur trebuie să iei decizii pentru tine. Iar pentru a lua o decizie bună, e nevoie să fii bine informat. Informația  e ceea ce contează și asta vreau să ți-o dau, din ceea ce am văzut și am trăit eu.

Așadar să începem cu o primă temă de dezbătut: Unde e mai bine, la oraș sau la sat?

În ultimii ani a apărut un curent care a prins aripi destul de mari datorită transmisiei rapide pe internet. Acesta este curentul care promovează ideea conform căreia în oraș va fi în curând o mega criză economică, în curând rafturile magazinelor și supermarketurilor se vor goli, așa că hai să ne mutăm la țară și acolo practicăm permacultura, iar din roadele grădinii permaculturale vom putea trăi fericiți, fără frica zilei de mâine.

Permacultura în sine nu e un lucru rău, ba chiar e un stil de grădinărit sustenabil, eficient și nepoluant. Problema nu e cu permacultura ca tehnică de grădinărit, ci e legată de capcana în care se poate cădea crezând că acesta e stilul de viață perfect.

Am vizitat un cuplu care a cumpărat un teren undeva unde nu prea sunt așezări omenești. Pe acel teren și-au instalat iurte, practică permacultura și cresc găini. Trăiesc din permacultură, din ce le rodește grădina. Sună bine până aici? Hai să vedem mai departe. Nu au apă curentă, nici electricitate, nici încălzire. Apa și-o aduc de la cel mai apropiat izvor (care nici nu e atât de aproape) și o toarnă într-un rezervor mai mare, din fața iurtei. Aceea apă o folosesc pentru gătit, spălat, băut. E adevărat că apa de izvor e cea mai limpede, cea mai curată și cea mai bună, dar e și foarte rece. Iar când faci duș cu apă rece… Apropo de duș, acesta era afară. Fie vară, fie iarnă, trebuie să te speli afară, cu apa mai mult sau mai puțin rece de izvor. Hai că vara se mai încălzește apa în recipientul negru, dar iarna? Și nici nu știu cum se încălzesc ei iarna, știu doar că aveau mai multe pături groase și saci de dormit.

Poate cea mai mare problemă a lor era legată de absența banilor. Chiar și ducând acel stil de viață, tot ai nevoie de bani. Iar ei nu aveau nici o sursă de venit stabil. Singura sursă a lor de bani era organizarea de tabere despre traiul sa-i zicem natural. Ei aveau mereu probleme cu banii.

De mai bine de doi ani locuiesc într-o zonă rurală.. e de fapt un conglomerat de mai multe sate aproape una de alta. Toate casele din aceste sate au destul teren în jurul lor. Destul teren pentru o grădină permaculturală din care să se poată întreține. Și ce crezi tu, o duc bine locuitorii de acolo? E o sărăcie mare! Dar nu numai că e sărăcie materială, dar e și un întuneric spiritual. Tinerii care ar vrea ceva mai mult de la viață, pleacă de acolo, că nu găsesc nimic interesant în aceste locuri.

Poate ai ascultat mai demult interviurile postate aici:   http://www.personalitatealfa.com/blog/ghid-de-supravietuire-moderna-pentru-liderul-alfa-pe-timp-de-criza-economica/

ideea lor e să te muți la sat, unde criza economică te va ocoli. Ba nu te va ocoli, pentru că și acolo oamenii sunt dependenți de bani. Am întâlnit oameni care o duc bine din activități agricole, dar și oameni care au investit enorm pentru a porni o cultură, dar respectiva cultură s-a dovedit a fi un eșec. Dar poate nu sărăcia materială e cea mai mare problemă aici, ci mai degrabă sărăcia spirituală, întunericul intelectual. Sărăcia spirituală duce la răutate între oameni. Sătenii se invidiază nasol unul pe altul: de ce Xulescu să aibă mai mult ca mine, îl voi sabota eu cumva.

DSCF1818

Tu, din moment ce citești asta, înseamnă că ai conexiune la internet și că ești suficient de evoluat intelectual și spiritual ca să citești astfel de site-uri. Internet este de asemenea și aici în aceste sate, dar cultura încă nu a ajuns. Oamenii folosesc internetul în special pentru Facebook, unde se bârfesc unii pe alții, mai ceva ca în revistele de scandal.

Tinerii care vor ceva de la viață, pleacă de acolo după cum am scris mai sus. Tinerii care rămân sunt cei cărora nu le place să învețe, se complac în mizeria intelectuală de aici , iar ca să își îndulcească viețile, își cheamă ”prietenii de nădejde”: țigara și alcoolul. Puțini sunt cei care vor să dezvolte comunitatea. Așa e tabloul unui sat aflat departe de un oraș mai mare.

Sună bine ce ai aflat până acum?

Ți-aș putea scrie fapte și mai dezgustătoare ce se petrec prin aceste sate, dar mai bine mă opresc aici, că mai am și alte informații de împărțit cu tine.

 

Cum să facem viața de la oraș mai bună?

Cu ceva timp în urmă postasem o imagine și te-am rugat să îți scrii și tu părerea. Iată, postez din nou imaginea:

the-world-in-the-year-3000

 

Orașul respectiv aflat în planul secund pare înspăimântător: doar zgârie-nori unul lângă altul, nici un spațiu verde, nici un parc. Ei da, omul are nevoie de un colțișor de natură. DAr satul de jos, din prim-plan? Acest model de sat este unul bun… pentru secolul al XIV-lea poate, dar nu pentru secolul XXI. Tu, din moment ce ești pe acest blog, cauți informații, cauți să te dezvolți intelectual. Probabil că pe lângă internet, te dezvolți și din cărți… cel puțin sper că e așa! Bun, acum imaginează-te că ești în acel sat din imaginea de sus. Nu poți citi, pentru că nici nu ai ce, iar pe de altă parte, nici nu ai avea timp: munca asiduă a câmpului și îngrijitul animalelor domestice îți vor mânca toată ziua. Iar dacă nu faci acele munci, nu vei avea ce mânca… că doar mănânci ceea ce îți rodește pământul și animalele pe care le crești. Deci esența e: muncești de dimineața până seara, ca să ai hrană fizică, pentru ca stomacul să fie îndestulat. Da, dar pe lângă stomac, noi mai avem și un creier și un suflet. Iar pe acelea de unde le hrănim?

Așadar, soluția optimă pe care o văd eu e orașul ecologic:

Sursa: waterbucket.ca

 

Sursa: circleofblue.org

 

Am postat aceste două imagini pentru ca să înțelegi la ce mă refer prin ”oraș ecologic” sau ”oraș verde”. Majoritatea orașelor din România conțin destule spații verzi. Există parcuri unde să te plimbi cțnd vrei să te reconectezi cu natura. Însă simpla prezență a parcurilor nu fac dintr-un oraș un oraș verde. Iată ce putem face noi:

– mici grădini urbane: pot fi pe acoperișul blocului, sau pe balconul nostru. Mama mea cultivă ardei, roșii și condimente pe balcon și am fost foarte plăcut surprins de roadele rezultate: a avut ardei și dulci, și iuți, ciorchini de roșii cherry… o plăcere pentru ochi. Deci se pot amenaja mici grădini urbane de legume: nu necesită timp și efort mare de îngrijire, iar ceea ce culegi nu mai trebuie să îl cumperi.

– nu strangulăm orașul (de mașini): Nu doar cu mașina se poate ajunge dintr-un loc în altul în oraș. Chiar și în orașele românești se construiesc tot mai multe piste de biciclete. Folosește bicicleta, nu consumă combustibil, nu necesită cheltuieli de asigurare, întreținere și mai știu ce alte cheltuieli mai sunt la o mașină. Sau tot așa, folosește transportul în comun.

– cumpără produse obținute local: nu doar alimente, ci și alte produse care se fabrică în zonă și de care ai nevoie.

– consumă responsabil și reciclează: de exemplu, din flacoanele goale de apă sau băuturi, se pot confecționa ghivece pentru plante. Din acele ghivece de plante poți amenaja o grădină urbană. Căutând pe google, se pot găsi multe idei creative de a recicla deșeuri. Iată, această activitate poate fi și o hrană spirituală, nu?

 

E important și vital ca să ne reconectăm cu natura, dar viața într-un sat nu e o soluție prea bună. O soluție bună ar mai fi viața în suburbiile din jurul orașelor mari. De exemplu, Timișoara cuprinde mai multe sate devenite suburbii: Giroc, Ghiroda, Chișoda, Dumbrăvița. Acolo nu e deloc acel întuneric intelectual care e aici unde sunt acum.

Înainte să închei articolul, mărturisesc că mi-a ajuns cât am locuit la sat, avantajele față de traiul de la oraș sunt mici, iar acestea se pot rezolva în cadrul unui oraș verde. Viața de la oraș de dinainte a fost mult mai bună, cu mult mai multe posibilități, așa că mă voi muta de aici, într-un oraș din România. Într-un oraș în plină dezvoltare și cu destule spații verzi.


Vezi si gandeste-te, dintr-o noua perspectiva


Priveste si mediteaza. Dintr-o noua perspectiva.

Cu mai mult timp in urma am descoperit aceasta imagine, care mi-a
dat de gandit atunci, ca si acum.

the-world-in-the-year-3000

sursa: http://amagico.com/images/img5/the-world-in-the-year-3000-background-1.jpg

Un timp am folosit-o ca si imagine de fundal.

De ce am postat aceasta imagine: pentru ca sa citesc parerea ta. Ca
si punct de pornire, aceasta imagine vrea sa ilustreze lumea in anul
3000. Raspunde printr-un comentariu cum vezi lumea in anul 3000,
sau ce iti inspira aceasta imagine.

Iti dau niste intrebari ajutatoare:
– din punctul de vedere al evolutiei tehnologice, viitorul va fi
unul al progresului, sau al regresului?

– in imegine vedem o lume supercivilizata si o lume rurala simpla. Care lume crezi ca va prospera?

– care din aceste doua lumi e cea mai sensibila la o recesiune economica, sau … la o supercriza economica?

– crezi ca lumea rurala simpla (precum cea din imagine) a aparut ca un rezultat al unei crize economice de mari proportii? Sau ce a determinat comunitatea sa se intoarca la „radacini”, la societatea rurala agrara?

– cat de simpli sunt de fapt oamenii simpli din lumea rurala?

– in imagine se poate vedea o secventa in care niste oameni danseaza si petrec in jurul focului. Probabil ca e o petrecere de-a lor. Atunci cum sunt petrecerile in lumea urbanizata, cea de sus, cea de dincolo de apa?

– Oare si aceasta perioada prezenta in care traim e o perioada de cotitura in evolutia societatii? Societatea noastra urbanizata e in curs de prabusire, iar societatea rurala simpla (cea din prim plan) e o solutie salvatoare?

Nu e obligatoriu sa raspunzi strict la aceste intrebari, ele sunt ca un ghidaj. Te rog, scrie tot ce iti inspira aceasta imagine. Raspunde intr-un comentariu. Parerea ta e foarte importanta, pe aceasta baza vor fi urmatoarele activitati aici pe blog. Nu exista raspuns corect sau raspuns gresit, exista doar opinii care difera de la persoana la persoana.

Asadar, astept comentariul tau si ne revedem curand.

 


de ce e pauza asta


Salut cititorule!

Am vrut sa trec direct la subiect, de aceea am si ales acest titlu. De ce e pauza pe blog, de ce nu mai e activitate?

Momentan trec printr-o perioada foarte grea. Nu voi detalia despre ce este vorba, in mare ideea e ca iau viata de la inceput, de la 0.

Spre deosebire de acum 2 sau 3 luni, acum deja se ivesc undeva departe zorii unei vieti prospere.

positive_negativesit

Chiar daca situatia de acum e foarte proasta, deja undeva se vede „limanul”. Atunci cand se va termina aceasta perioada, voi putea relua activitatea pe blog.

Chiar mai mult decat atat, evenimentele prin care am trecut si prin care trec inca, vor putea sta la baza viitoarelor articole si intr-un viitor, am in plan sa scriu si o carte.

 

Dar pana atunci, iti las acest citat: A fi pozitiv intr-o situatie negativa nu e ceva naiv. E leadership.

 


Gândurile unui emigrant


Tu, cel care ai ajuns la acest articol. Înainte de a citi mai departe, deschide-ţi mintea… da, „uşile” minţii scârţâie şi se deschid foarte greu, deoarece nu au mai fost folosite de multă vreme. Sper că nu şi în cazul tău. Debarasează-te de părerile şi ideile pe care ţi le-au inoculat ceilalţi. Chiar crezi că ideile inoculate de ceilalţi reprezintă adevărul absolut?

Am ajuns să mă satur să tot aud aceleaşi şi aceleaşi replici: România, ţară de kkt, ţara hoţilor, aici nu merită să mai stai, etc. Dar mai mult decât atât, mă enervează să întâlnesc o persoană care nu vrea sub nici o formă să lase în urmă această mentalitate. Cine ţi-a băgat în cap aceste stereotipuri? Şi ştii, dacă tu crezi în ideea cum că în România nu e bine, ghici ce:

„Dorinţa ţi se va îndeplini”

Duhul, în „Secretul – The Secret”

 

incotro?

ţara în care eşti liber să-ţi alegi direcţia

Aşa cum Alexandra a avut o experienţă pe care a descris-o aici, tot aşa îmi amintesc şi eu când am fost odată cu un taxi, iar taximetristul era supărat din cale afară pe ţară. Am vorbit cu el şi am încercat prin propriile mele rezultate să îl conving că nu e chiar aşa de rău în România, că am fost în mai multe ţări şi niciunde nu se poate găsi locul perfect. Până la urmă, l-am lăsat în pace, văzând că nu îl pot inspira nicicum.  Eu personal mă bucur că am avut norocul de a mă naşte în România! Pentru că acolo mi-am descoperit pasiunile şi am avut acces nemărginit la resurse pentru dezvoltarea pasiunilor şi a personalităţii; în România am întâlnit oameni minunaţi. În România am început să fac bani urmându-mi pasiunile, iar ceea ce am dobândit acolo mă va ajuta aici.

Cât am locuit în România, am căutat să văd cum să îmi aduc aportul pentru a face societatea mai bună şi cred că aceasta a fost şi cauza pentru care m-am simţit atât de bine acolo şi am întâlnit oameni care m-au ajutat şi m-au inspirat.

Acum, când scriu aceste rânduri, mă aflu în ţara vecină, Ungaria. Iniţial am venit aici într-un stagiu, cu scopul de a dobândi noi cunoştiinţe, experienţe, abilităţi, iar la sfârşitul stagiului să mă întorc în România şi să aplic ceea ce am învăţat aici. Însă un eveniment cu mare impact a apărut în viaţa mea şi din această cauză voi rămâne aici în Ungaria. Motivul pentru care rămân nu este legat de bani, nici de standardul de viaţă, nici pentru că sunt mai multe autostrăzi aici, nici pentru că aici e mai multă civilizaţie (de fapt nu e chiar aşa). A fost o ocazie ce mi s-a ivit. Puteam să o resping de dragul de a mă întoarce în ţară. Însă aş fi regretat toată viaţa faptul că am respins o asemenea ocazie…

Facem o scurtă pauză, în care ne uităm la acest peisaj de unde locuiesc.

panorama_kanaris82

Despre cum e aici, pot să spun că am întâlnit oameni cu care mă înţeleg foarte bine şi nu sunt judecat datorită faptului că sunt român.

Gata? trecem mai departe.

Nici aici în Ungaria nu umbla câinii cu covrigi în coadă. E greu, uneori foarte greu şi aici. Se întâmplă să nu îmi reuşească ce mi-am propus, se întâmplă des să cad, mă rătăcesc des în ceea ce pare a fi o pădure deasă pe timp de ceaţă. Dar ştiu că:

„Poate sună ciudat, dar oamenii optimiști, pozitivi, care cred cu adevărat în propria valoare primesc mult mai multe de la viață, chiar dacă la un moment dat e greu, al naibii de greu să mai creadă asta.”

           Neagu Corina

Şi totuşi pot merge încrezător înainte în aceste condiţii şi pentru că ceea ce am învăţat şi am practicat până acum (să faci bani urmându-ţi pasiunea) este baza pentru ceea ce fac şi voi face de acum încolo.

În cazul în care şi tu locuieşti într-o altă ţară, îţi pui şi tu această întrebare:

Cum pot contribui la dezvoltarea României şi a societăţii româneşti, fiind în altă ţară?

O soluţie care sună foarte logic este să aduci bani în ţară. Da, dar nu în toate cazurile e o soluţie bună. Am găsit pe Construim Imperii, acest citat:

„Când vrem să ajutăm pe cei săraci, de obicei facem acte de caritate. Cei mai mulţi dintre noi folosim actele de caritate ca să nu recunoaştem problema sărăciei şi să găsim o soluţie la ea. Este o neasumare de responsabilitate. Caritatea, di păcate nu este o soluţie la eradicarea sărăciei. Caritatea nu face decât să perpetueze sărăcia, luând iniţiativa de la sărac. Îl sărăcim şi mai tare de fapt.”

Muhammad Yunus

 

Aşadar, cum îmi voi aduce contribuţia la dezvoltarea României, de aici de unde sunt. Scriu pentru că poate fi o sursă de inspiraţie pentru toţi românii de peste hotare:

  1. Cumpăr produse româneşti. Aici unde locuiesc, se găsesc. Prin aceasta, stimulez exporturile româneşti
  2. Vizitez România ca turist, iar banii ce îi aduc, îi dau celor care prin produsele sau serviciile lor, m-au făcut să mă simt bine şi nu numai pe mine, ci şi pe alţi turisti. De ex, o pensiune sau hotel în care gazdele au fost prietenoase, un restaurant în care am mâncat o mâncare bună, vânzătorul din piaţă care mi-a oferit produsele proprii şi altele.
  3. Dacă tot e vorba de a aduce bani în ţară, aceştia se pot da celor care au nevoie de ei pentru a produce valoare. Aceste donaţii se pot face online.

Dacă tu, cel care mă citeşti, locuieşti în România, atunci opreşte-te din a prelua stereotipurile pe care ţi le transmit cei proşti dar mulţi, şi începe să gândeşti creativ. Nu distructiv. Nu mai sta şi aştepta ca alţii să facă ceva pentru tine, ci începe să faci tu ceva pentru tine, începe tu prin a crea valoare celor din jur.

cornul~2

Cum va fi când 22 milioane de români îşi vor asuma responsabilitatea pentru ceea ce fac şi vor decide să facă ei ceva cu mâna lor pentru ei înşişi? Cum va fi când 22 milioane de români se vor angaja să lucreze la dezvoltarea lor personală şi la libertatea lor financiară?– vom fi cu un an lumină mai avansaţi.


Povestea celor 84 de km de la Transmaraton


DSC_0100Limitele sunt doar in mintea noastra! Am crezut asta mereu si am testat acest lucru alergand dublu distanta maxima pe care o alergasem vreodata si am plusat cu o diferenta de nivel de 3000+ metri si 1480 de trepte la final.

Am pornit la 6 dimineata, afara erau vreo 5° C, dar asta cred ca m-a ajutat sa urc fara probleme dealul de 25 de km pana la Balea Lac de unde incepea coborarea.

Pe traseu, voluntarii de pe bicicleta dar si masinile de suport erau mai tot timpul langa noi oferindu-ne ce aveam nevoie, apa, un fruct, un baton, o bucatica de ciocolata sau un sandvici.

Coborarea a fost placuta iar pana la jumatea cursei ma simteam excelent, dar incepeau totusi sa se simta niste dureri in genunchi la inceput si apoi la glezne si la talpi, dureri care se intensificau pe masura ce treceau kilometrii. Intre timp a aparut si biciclista mea preferata, Andra, (impreuna cu Pufarina si cu Hansel si Gretel), care a fost ingerul meu pe o buna perioada a cursei. Se plimba in sus si-n jos pe la mai multi alergatori dar parca stia cand am nevoie de ceva ca imediat aparea.

Pe langa asta si Soarele s-a gandit sa-mi ofere o caldura foarte placuta, dar tot buna de alergat, facand ca la un moment dat sa nu-mi mai pese de durere, de timp si de km si pur si simplu sa ma bucur de moment, sa fiu Acolo, plin de recunostinta pentru ceea ce fac si ce sunt si pentru toate lucrurile bune din viata mea.

Din pacate aceasta stare nu a tinut prea mult, si m-am intors pe pamant, cu durerile pe la toate incheieturile de la picioare si cu un ritm din ce in ce mai mic si alternant, alergare-mers. Asa s-a facut ca m-au ajuns mai multi din urma si am mers/alergat o perioada cu ei, dupa care am ramas eu cu-n Papuc 😀 sa parcurgem ultimii kilometri pana la final.

Auzisem ca mai avem un pic pana la Barajul Vidrarul, dar acesta nu se facea vazut, o curba si o alta curba, un deal si-un alt deal si Barajul tot nu aparea iar kilometrii pareau din ce in mai lungi,

Pana la urma am ajuns si la baraj si ne-a reaparut zambetul pe fata, stiind ca mai avem 4-5 km pana la treptele de la cetate.  Peste 30 de minute am si ajuns la aceste trepte si ce mai aveam de facut era sa le urcam asa ca dupa o pauza de 2 minute, am inceput urcarea, lejer, de ce sa ne mai grabim, deja parcursesem 83+ km.

Victorie, am ajuns in varf, Vlad Tepes ne astepta acolo, de parca daca nu am fi reusit sa ajungem ar fi trimis dupa noi sa ne traga in teapa 🙂

Inca 50 de metri, pana la domnisoarele cu medaliile si cursa s-a incheiat, 84 de km in 10 ore si 46 de minute.

Aceasta a fost proba de Dublu Maraton de la Transmaraton, 84 de kilometri de dealuri, vai, curbe si peisaje superbe. Pe langa asta oameni minunati: cei din spatele proiectului pentru care am alergat, Scoala de Valori, (apropo, inca se mai pot face donatii, http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=ef7fff5159a1b9464163688ebb98a0f17ee96724) voluntari absolut dedicati competitiei, organizare foarte buna si o elita de alergatori cu suflet mare, care au alergat pentru proiectele pe care le sustineau si pentru care au adunat donatii consistente.


De la ratacire la succes personal. Partea I


Am citit odată într-o carte, cum că nu e o problemă dacă ai ajuns la fundul lacului. Problema apare atunci când te complaci în a rămâne la fund.

Nu e o catastrofă dacă te rătăceşti în viaţă sau dacă ai căzut la fund. Adevărata problemă apare dacă persişti în aceeaşi stare, dacă găseşti mereu scuze pentru a nu te ridica, pentru a nu face ceva nou în viaţa ta care să te ridice. Mai e o problemă şi atunci când refuzi să gândeşti soluţii pentru tine, ci cauţi sfaturi de-a gata, adică mură-n gură. Cine cunoaşte atât de bine viaţa ta, încât să îţi poată da sfaturile perfecte mură-n gură?

adventure same old stuff

Acest articol nu conţine sfaturi, ci doar idei şi concluzii desprinse din experienţa mea. Nu-mi cere sfaturi, că nu cunosc viaţa ta!  Şi ştii, eu îmi văd de viaţa mea şi de activităţile mele, sau mai direct spus, de fundul meu.  Când am ceva de spus care te-ar putea ajuta, atunci scriu, dar nu cu cu titlul de sfaturi de aplicat mură-n gură!  Ceea ce îţi transmit sunt idei pe care le poţi prelua şi aplica. Însă pentru a aplica idei, trebuie să pui osul la treabă, mintea la contribuţie, că doar de aceea ai minte în cap şi nu … de exemplu nisip. Ceea ce mi-ar place însă ca să aud de la tine, este că ceea ce ai găsit aici pe blog ţi-a prins bine, că ai reuşit să faci ceva nou şi diferit în viaţa ta.

Am decis să îţi scriu, dragă cititorule, pentru că la un moment dat am avut şi eu momente de rătăcire, momente în care nu aveam nici bani, nici perspective. Am trăit o perioadă când, influienţat de programarea socială combinată cu nevoia de bani, a trebuit să lucrez într-o slujbă care nu îmi plăcea. Chiar dacă situaţia de atunci nu era roză deloc, totuşi am îndrăznit să visez, să realizez un panou de vise şi să îmi descriu viaţa ideală. Acum, în timp ce îţi scriu aceste rânduri dintr-un loc plăcut şi liniştit, îmi dau seama că trăiesc aproape aşa cum îmi imaginam atunci… ba chiar mai mult decât îmi imaginam la vremea aceea.

 

Ce este succesul personal?

De fapt, ce este succesul personal? Bună întrebare. Nu vreau definiţii preluate după o căutare pe Google.

Succesul personal este atunci când ajungi să ai stilul de viaţă dorit.

Pentru fiecare dintre noi, stilul de viaţă dorit înseamnă altceva. Bine, nu eşti obligat să fii de acord cu mine. Ştiu că fiecare dintre noi e altfel şi are propriul său mod de a gândi. Indiferent cum vezi tu succesul personal, vei avea dreptate. Bine?

Mi-am derulat filmul vieţii din ultimii ani, pentru a găsi acele acţiuni cheie care m-au dus de la starea nefericită unde eram, la ceea ce sunt acum.  Le voi descrie în continuare aici şi în partea a doua.

 

1. Imginează-ţi viaţa ideală şi descrie-o. Primul mesaj din acest articol: imaginează-ţi stilul de viaţă dorit, aliniat în acord cu ceea ce eşti tu şi ceea ce ţie îţi place să faci. Nu voi copia stilul de viaţă al altora, nu voi copia clişee! Exemplu de clişeu: să ai o vilă pe o insulă exotică şi să stai toată ziua pe plajă cu laptopul în braţe, în timp ce îţi intră miile de $, sau de€

Luna trecută am încercat să văd cum e să fii cu laptopul pe o plajă şi să navighezi pe internet. Bine, nu am fost la mare, ci pe malul lacului Balaton, că a fost mai aproape.

Hai să ne oprim pentru un minut, ca să ne uităm la această poză din călătorie:

lacul balaton

Într-o zi voi încerca să fac acest lucru şi undeva pe litoralul românesc.  Am vorbit despre lacuri, mări şi am deviat de la subiect. Ne întoarcem la discuţia noastră.

 

Îmi amintesc că la vremea când am scris într-un caiet cum ar arăta viaţa mea ideală, în realitate nu exista practic nici o şansă ca aceasta să se îndeplinească. Şi totuşi s-a îndeplinit!

„Rămâi loial visului tău cel mai arzător, mai ales atunci când pare imposibil ca el să se îndeplinească. Pentru că din nimic se va naşte o posibilitate. Mai devreme sau mai târziu, toate visele tale devin realitate. Mai presus de <<eu cred>> trebuie să fie <<eu ştiu>>. Aceasta este adevărata credinţă.”

                                                     Anca Ciobotariu – Atracţia succesului

Funcţionează panourile de viziuni, jurnalurile de dorinţe sau orice formă de a exprima viaţa dorită?

Unii spun că nu funcţionează, însă pentru mine şi pentru alţii a funcţionat. Ceea ce trebuie să ştii e următorul lucru: dacă nu faci nimic, dacă nu faci nici o acţiune nouă cât de mică în mod regulat, atunci panourile de viziuni, descrierea viselor tale, etc, NU vor deveni realitate.

Ţi-ar place ca aceste unelte să lucreze singure pentru tine,  nu-i aşa?

Gândeşte-te aşa:

Un ciocan ar putea sări de la sine din sertar ca să bată un cui într-o scândură, în timp ce tu doar stai şi te uiţi?

O bormaşină ar putea porni singură să execute o gaură în perete?

Un computer ar putea să scrie singur într-un fişier word documentul pe care tu trebuie să îl scrii, în timp ce tu stai pe Facebook?

tot aşa şi instrumentele pentru atingerea obiectivelor nu se vor porni singure să îţi îndeplinească dorinţele în timp ce tu stai în continuare şi te lamentezi, dar fără să faci nimic.

 

 

2. De ce e nevoie să fii proactiv?  Dacă m-ar fi învăţat cineva la timpul potrivit să fiu proactiv, atunci nu aş fi pierdut ani preţioşi din viaţă…  Tu măcar ai de la cine să înveţi, astfel încât să nu faci greşelile pe care le-am făcut eu.

Îmi amintesc de ziua când am terminat facultatea; mi-am susţinut licenţa, iar când am terminat, am ieşit în sala de aşteptare unde erau ceilalţi colegi din grupă. Ne uitam unii la alţii, iar mesajul pe care ni-l transmiteam era : acum suntem liberi, dar mai departe ce vom face?

Ştiu că şi acest stagiu în care mă aflu acum, se va termina. Nu vreau ca după terminarea stagiului să-mi pun din nou întrebarea îngrijorătoare: acum ce fac mai departe? M-am gândit de pe acum la ce vreau să fac mai departe, adică asta. Cu timpul voi posta câte ceva despre evoluţia proiectului.

Din moment ce ajungi să îţi pui această întrebare disperată „acum ce fac mai departe?”, înseamnă că eşti în postura de a accepta orice, doar ca să primeşti ceva bănuţi. Şansele sunt să te alegi cu o slujbă nesuferită, în care să fii umilit de către şefii tăi, o slujbă care să îţi facă  zilele amare şi astfel întreaga ta viaţă. Iar dacă nu te trezeşti la timp, şansele sunt ca să intri în cursa şobolanului şi să crezi că aşa e normal să faci. Priveşte în jurul tău câţi oameni se află în cursa şobolanului. Sunt oameni care fac zi de zi acelaşi lucru, se plâng de viaţa lor, dar nu fac nimic pentru a schimba ceva în viaţa lor. Dacă te afli deja în cursa şobolanului, atunci te felicit pentru că deja ai făcut primul pas pentru a ieşi! Da, din moment ce eşti aici şi citeşti asta, înseamnă că vrei să faci ceva cu viaţa ta şi asta te diferenţiază faţă de ceilalţi din jur.

Titlul articolului este „de la rătăcire la succes personal”. Lipsa proactivităţii duce la aceea rătăcire despre care am menţionat în titlu. E mai clar acum?

Sunt proactiv, adică încep de pe acum să înfăptuiesc ceva, astfel ca la sfârşitul stagiului să ştiu exact ce am de făcut în continuare, cu cine să lucrez în continuare şi alte aspecte.

 

 

3. Calea ta nu e calea bătătorită. Am văzut cum alţii şi-au creat site-uri în care vindeau produse informaţionale şi le vindeau bine. Aşa că am creat şi eu două site-uri în care am vândut produse informaţionale. Ceva ceva bani am câştigat, însă nu a fost nici pe departe biletul spre o viaţă prosperă. „Biletul” spre succesul personal pe care îl am acum a venit dintr-o cu totul altă parte, despre care mulţi autori motivaţionali nu ştiu nimic… sau poate ştiu dar nu menţionează.

Însă formula: găseşte-ţi pasiunea –> crează-ţi un site în jurul pasiunii -> crează un produs informaţional şi vinde-l -> obţii independenţa financiară, o găseşti peste tot. Asta e deja un drum pe care o iau din ce în ce mai mulţi, dar conform unei statistici(de la Marius Achim), doar 5% reuşesc cu adevărat. Ce facem cu restul de 95% ?

Fiecare are un drum de urmat, un drum care duce la succes şi îndeplinire personală şi profesională. Însă drumul fiecăruia e altfel. Nu ştiu care este drumul tău, tu trebuie să îl găseşti. Materialele de dezvoltare personală îţi pot fi de folos, dar nici una nu îţi va da mură-n gură ce să faci.

carte-cu-clanta

 

Cărţile de dezvoltare personală ajută, sunt de folos, te pot ajuta în descoperirea drumului tău, dar nu sunt informaţii mură-n gură. Spui că ştii despre ce este vorba în cărţile de dezvoltare personală, că toate sunt la fel şi în realitate nu funcţionează ideile de acolo. Iată de ce.

Cea mai bună explicaţie am găsit-o pe site-ul Arta Educaţiei. Redau în continuare fragmentul:

[…]

Daca ramai doar cu dorinta de a comanda o carte care ti-ar putea schimba viziunea asupra vietii si viata in general, cum crezi ca va arata lumea ta peste cativa ani? Probabil ca vei fi si mai ranit decat esti, si mai suferind, strigand si mai tare dupa ajutorul ala pe care inca nu constientizezi ca nu ti-l poti da decat singur. Daca o comazi si o arunci in biblioteca, atunci te declari a fi colectionar de hartie, pe viitor maculatura. Si ce-ai rezolvat? Sigur ca o carte poate avea o putere fantastica supra unui om, dar doar atunci cand o citeste. In rest, nu poate face minuni prafuita, de pe un raft al bibliotecii tale. Tu o poti transforma intr-o carte magica…

Daca iti iei o carte pe care o citesti fara sa ii acorzi atentie, fara sa fii acolo cu adevarat, fara pix si foaie langa tine, fara sa notezi, sa citesti si sa recitesti ceea ce ai notat pana in momentul in care constientul tau pricepe informatia, subconstientul o accepta ca fiind adevarata si inima da nastere unei emotii pozitive care sa te induca in starea potrivita pentru a putea crea tot ceea ce iti doresti, mai bine renunta din start, nu o mai cumpara! Arunci banii pe fereastra si mai faci rau si naturii (pentru hartie se defriseaza padurile dupa cum bine stii).  […]

Poţi prelua idei, informaţii, dar tot tu trebuie să faci efortul de a încerca, de a căuta şi a descoperi.

Vom continua în partea a doua.


Ce ne spune un stejar alfa?


În ultima săptămână am văzut locuri noi, am prins idei noi, gânduri noi. Am mai multe să transmit, dar asta va fi mai târziu, după ce fac ordine între idei.

Acum vreau să scriu despre altceva, ce am văzut în ultima mea călătorie.

Am aflat ce înseamnă un adevărat Alfa, de la un… copac. Mai precis, de la un stejar.

Am întâlnit deseori persoane care vorbeau mult, doar ca să fie băgaţi în seamă; nu conta dacă vorbeau tâmpenii sau nu, ci doar să dea din gură, ca să pară că sunt personalităţi dominante. Sunt sigur că şi tu ai întâlnit, nu? Nu ştiu cum ţi se par ţie aceşti „pseudoalfa”, însă mie mi se par enervanţi. Nu ştiu dacă strategia lor dă succes sau nu, însă e obositor şi chiar enervant să îi tot auzi. Chiar e necesar să dai atâta din gură ca să pari o personalitate puternică şi dominantă?

Răspunsul l-am aflat în timp ce mă plimbam la marginea unei păduri.  Printre copaci, am întâlnit deodată un stejar care oarecum ieşea în evidenţă. Avea un trunchi gros, mai gros decât al celorlalţi copaci din preajmă. Era înalt, foarte înalt, mai înalt decât ceilalţi copaci din preajmă.

Sursa foto: lightworkers.org

Primele cuvinte ce mi-au fost inspirate uitându-mă la stejar, au fost: putere, forţă. Printre ceilalţi copaci, acel stejar era cu siguranţă un Alfa, de aceea îl voi numi în continuare Stejarul Alfa.

Al doilea gând ce mi-a fost inspirat a fost că că Stejarul Alfa e tăcut. Nu vorbeşte doar ca toată lumea să-l bage în seamă. Nu spune despre capacităţile şi puterea sa, însă acestea se văd.

Ahaa, deci aceasta era ideea: puterea personalităţii şi potenţialul unei persoane se observă, fără ca aceasta să tot dea din gură. E exact aşa cum spune acest citat:

„Nu aud ce spui, faptele tale strigă mult mai tare”

M-am întrebat de ce acest Stejar Alfa a ieşit în evidenţă printre ceilalţi copaci? Diferenţa o face postura şi vârsta. Datorită vârstei, trunchiul e mai înalt şi mai gros decât al celorlalţi copaci. Ei da, vârsta. Cum noi, oamenii nu trăim aşa de mult, cred că în cazul nostru „vârsta” se traduce prin „experienţă”, prin acţiunile pe care le-am întreprins, prin ceea ce am văzut şi am învăţat…

Eu cred că toţi avem potenţialul de a fi puternici şi apreciaţi într-un domeniu sau altul, toţi putem fi nişte Alfa. Aici îmi amintesc de ce am citit într-o carte de-al lui Daniel Zărnescu: într-un grup există un singur lider, dar pot exista mai mulţi alfa. Alfa este o stare, nu un statut în cadrul grupului.

Stejarul Alfa a ajuns să domine prin ceea ce a făcut şi nu trebuie să arate lumii cu orice preţ asta:

„Unii tac pentru ca nu inteleg nimic. Altii tac pentru ca prea multe inteleg”.

Cred că atunci când ajungi să taci pentru că prea multe înţelegi, atunci ai atins un nivel superior de înţelepciune şi experienţă.

Tot legat de stejar, dar de data asta de stejari în general, am găsit acest citat:

Nu te îngrijora dacă munceşti din greu, iar rezultatele sunt slabe… aminteşte-ţi că falnicul stejar a fost odată o ghindă, ca tine.

Scrie-mi într-un comentariu ce ţi-a inspirat acest articol.