Despre seminte, riscuri si zona de confort


A face o schimbare majora poate fi terifiant. Dar regretul este si mai infricosator”

Andreea Savulescu, intr-un articol postat in atingemaretia.com

Ce bine e sa stai in zona de confort! Acolo unde nu ai nici un risc, unde nu e nici un pericol aparent. Acolo unde ne simtim toti bine. Pana intr-o zi…

Daca te-ai obisnuit deja cu un mod de viata, e multumitor si e cam greu sa faci o schimbare, atunci e cel mai bun moment pentru a-ti pune niste intrebari serioase. Este momentul de cotitura, in care ai doar doua optiuni: iesi din zona de confort, sau vei fi scos.

Schimba-te sau vei fi schimbat” – zicea Burke Hedges si se potriveste foarte bine in contextul nostru.

Cum iesi din zona de confort?

Iesi pur si simplu! Fa ceva ce nu ai facut, fa ceva ce te poate ajuta sau dezvolta. Actiunile tale vor fi mult mai valoroase decat daca ai sta si ai citi 1000 de articole si carti despre cum sa iesi din zona de confort.

A iesi din zona de confort e si atunci cand dimineata te trezesti putin mai devreme si alergi, in ciuda numeroaselor priviri ciudate ce ti se arunca. Sau a numeroaselor vorbe pe la spate, rasete pe la spate.

Sau atunci cand in loc sa petreci timp stand pe Facebook, incepi un proiect pe baza a ceea ce te pasioneaza si care iti va aduce beneficii.

Sau atunci cand in loc sa iesi cu aceiasi vechi prieteni in oras la niste discutii sterile, iesi la un eveniment unde cunosti oameni noi si dobandesti noi experiente.

Iesi din zona de confort, sau vei fi scos. Am gasit undeva o poveste, dar nu mai tin minte sursa. Foarte bine, in cazul acesta iti voi scrie povestea prin propriul stil.

Povestea celor doua seminte

sursa:ekomfort.ca

Imagineaza-ti o gradina, intr-o zi de primavara. E o gradina cu o multime de flori, legume, diverse alte plante. Printre plantele rasarite, mai sunt si seminte proaspat insamantate. Printre acelea, sunt doua seminte au ajuns in pamant destul de aproape una de alta. Erau pe cale de a germina. Sa le numim cumva, insa nu le pot numi asa impersonal, cum ar fi samanta X si samanta Y; nici nume prea comune nu vreau sa le pun. Cum sa le numesc? …gata, mi-a venit inspiratia. Pe una din seminte o cheama Eva, iar pe cealalta o cheama Vanda.

Samanta Eva era optimista si se imagina ca fiind deja o floare in toata splendoarea sa. Vanda se considera „cu picioarele pe pamant”. Stia ca dezvoltarea ei pana la faza de planta inflorita este foarte grea, plina de riscuri. Din aceasta cauza era foarte calculata, precauta si nu ar fi indraznit sa faca un pas nou.

Au mai trecut cateva zile si Eva a inceput deja sa isi dea primul colt. Se bucura ca a inceput sa creasca si entuziasmata ii spune Vandei:

– Asa-i ce bine e acum, dupa ce am trecut in noua etapa a vietii? Acum nu mai sunt o samanta. Sunt pe cale de a fi o planta! Tu astepti sa devenim plante mature, sa inflorim si sa ne mangaie soarele?

 – Revino-ti, zise Vanda. Nu crezi ca ai germinat prea repede? Inca vremea nu e stabila, inca mai pot fi ingheturi. Vrei sa cresti, sa te dezvolti cat mai mult. Dar stii ce este sub tine? Daca sunt niste pietre care iti vor limita serios cresterea radacinilor?

Eva continua sa incolteasca si sa exploreze spatiul din jurul ei, asa cum putea.

 – Chiar daca sunt pietre sub noi, zise Eva,  eu tot imi voi dezvolta radacinile, tot voi gasi o cale de a creste si a iesi afara din pamant, ca sa vad soarele. Abia astept sa ma mangaie soarele. Tu nu astepti?

– Ce naiva esti! Ti-am zis ca vremea inca nu este calda tot timpul. Pot sa apara oricand ingheturi. Ce te faci daca iesi din pamant afara si te prinde un inghet? Sau daca te mananca insectele? La suprafata pamantului umbla tot felul de insecte care ne mananca. Pe langa insecte, mai sunt si animele care ne calca sau ne mananca. Sau ne pot calca oamenii. Cresti daca vrei si poate vei sfarsi calcata in picioare!

Timpul trecea, Eva se dezvolta tot mai mult, pe cand Vanda prefera sa mai ramana in faza de samanta, pentru ca asa era in siguranta. Existau tot timpul dialoguri intre cele doua seminte, in care Vanda vroia sa ii mai taie din elanul Evei, sa o traga in jos.

Totul se intampla asa, pana intr-o zi cand o gaina a pornit in aceasta parte a gradinii, ca sa caute niste seminte de mancat. Linistea care era in zona celor doua seminte, fu sparta de niste batai puternice din exterior. Un capat de cioc mare intra tot mai adanc in pamant, cautand ceva parca. Gaina a gasit ce vroia, pentru ca Vanda inca era o samanta negerminata. O lua in cioc si o manca. Eva in schimb, iesise la lumina, era dezvoltata si nu mai prezenta interes pentru gaina.

Iesi din zona de confort, sau vei fi scos!

Toti avem o misiune in viata, dar pentru a o indeplini, trebuie sa trecem prin foarte multe obstacole, ceea ce ne obliga sa iesim din zona de confort. Daca si o planta are o misiune in viata pe care o stie inca din faza de samanta, cu atat mai mult noi avem o misiune si mai complexa. O gradina plina de flori atragatoare si legume inseamna o multime variata de plante care si-au indeplinit misiunea in viata, au iesit de fiecare data din zona de confort pentru a intra intr-o noua etapa, au trecut peste obstacolele de la nivelul lor. S-au luptat si au reusit in misiunea lor personala, iar pentru aceasta sunt atragatoare.

 Cum ar fi daca noi toti oamenii ne-am indeplini misiunea personala? Nu ar fi tot ca un fel de gradina vesela? In nici un caz nu ar mai fi ca acum, cu o mare de sclavi moderni, frustrati, tristi – adica asa ca niste seminte negerminate in pamant.

Indrazneste sa mergi mai departe!

About manu021s

Sa privim mediul inconjurator dintr-o noua perspectiva! Vezi toate articolele lui manu021s

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: